Darurile Sfântului Duh cele mai presus de fire au sediul și rădăcina în inimă. Și atunci inima înmănunchează sau sintetizează, adună la un loc toate puterile firești și sufletești, cele afară de fire și mai presus de fire care se găsesc în om. Și de aceea e nevoie ca omul să păzească strașnic inima. Auzi ce spune Solomon? Fiule, cu toată străjuirea străjuiește inima ta, că într-însa sunt izvoarele vieții. Dar să nu uităm că într-însa sunt și izvoarele morții. Păcatul acolo are rădăcină. Deci trebuie păzită foarte tare inima și inima nu se poate păzi decât prin minte. Mintea este străjerul inimii. Zice Isihie Sinaitul: Pune pe gând străjer la poarta inimii și pururea veghează cele ce intră acolo și cele ce ies. La cele bune dă-le drumul să intre, iar pe cele rele care vor să iasă din inimă să le ucizi cu piatra cea din capul unghiului care este Hristos.

(Ne vobește Părintele Cleopa, vol 17, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 95)