Fiind puși în imposibilitatea de a scoate un demon dintr-un copil, deși mai alungaseră demoni până în acel moment, ucenicii Mântuitorului Îl întreabă care fusese cauza care a dus la această neputință a lor. Iar El le răspunde: Pentru puţina voastră credinţă, adăugând o idee care a pus pe gânduri generații și generații de creștini: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei 17, 20). Condiția care se cere, credința cât un grăunte de muștar, pare infimă pe lângă ceea ce se oferă: mutarea munților din loc. Este posibilă realizarea unor lucruri extraordinare cu atât de puțin?

Minunea, doar cu puterea lui Dumnezeu

O primă lămurire o aduce cartea profetului Zaharia, care arată cum poate fi realizată aceasta: Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu - zice Domnul Savaot. Ce eşti tu, munte înalt? Înaintea lui Zorobabel devii o câmpie. Şi el va smulge piatra din vârf în strigătele mulţimii: Har, har, peste ea! (Zaharia 4, 6-7). Așa cum arată pasajul profetului Zaharia, indiferent că este luată în sens literal sau metaforic, mutarea munților poate fi realizată doar prin puterea și Duhul lui Dumnezeu. În contextul mutării munților de către om, Evanghelistul Matei adaugă: Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. (Matei 21, 22).

Orice va fi nevoie

Mutarea unui munte este imposibilă pentru om, dar nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu și acesta este rostul comparației făcute de Iisus. Spre Dumnezeu se concentrează aceste versete și nu spre miraculosul eveniment contemplat sau, cu atât mai puțin, spre persoana care se roagă pentru îndeplinirea lui cu așa de mare credință.

Comentând acest citat, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Dacă ai întreba: „Ce munte au mutat apostolii?”, îţi voi spune că ei au făcut minuni cu mult mai mari, înviind nenumărați morți. De altfel nici nu este acelaşi lucru a muta un munte cu a urni moartea din trup. Se spune că mai târziu unii sfinţi, cu mult mai mici decât apostolii, au mutat şi munţi când a fost nevoie. Aşadar e lămurit că, dacă ar fi fost nevoie, ar fi mutat şi apostolii munţi. Nu-i învinui, dar, dacă n-a fost nevoie atunci să mute munții! De altfel şi Hristos n-a spus: „Negreşit veţi muta munţi”, ci că „veţi putea face şi asta”. Iar dacă n-au mutat munţi, nu i-au mutat, nupentru că n-au putut (cum să nu fi putut, când au făcut minuni mai mari?), ci pentru că n-au voit, nefiind nevoie”.

Ceea ce trebuie să înțelegem este faptul că, dacă avem nevoie să mutăm un munte, Dumnezeu nu este numai capabil să facă aceasta pentru noi, ci va face orice este necesar și bun, pentru împlinirea voii Sale în viețile noastre. Cu toții avem munți, obstacole în drum, care sunt așa de mari, încât pare imposibilă depășirea lor. Dar, dacă ne aducem aminte de cuvintele lui Iisus, știm că toate sunt cu putinţă celui ce crede (Marcu 9, 23), adică pentru acela care se află într-o legătură strânsă cu Hristos, izvorul tuturor bunătăților. Însă această afirmație implică și reversul ei: nimic nu poate cel ce nu crede, căci, spune, Mântuitorul, fărăMine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5).

Sfântul Apostol Pavel face referire la credința care poate muta munții (I Corinteni 13, 2) ca la un act suprem de credință, dar acest act rămâne gol dacă nu este însoțit de iubire, care să facă necesară mutarea muntelui. Nu ni se cere să credem că Dumnezeu ne va îndeplini orice dorință, indiferent care ar fi ea, deoarece nu putem avea destul discernământ, încât să știm cu exactitate ce este mai bine pentru noi, raportat la întreaga viață, ci Hristos spune că Dumnezeu ne va da absolut orice avem nevoie, atât timp cât cerem aceasta cu credință, chiar dacă nu știm exact ce să cerem (Romani 8, 26).

Credință puțină, dar folos mare

Hristos vorbeşte de credinţa în minuni şi aminteşte de grăuntele de muştar, ca să arate cât de mare este puterea credinţei. Grăuntele de muştar pare mic, mic de tot, dar are o putere mai mare decât toate semințele. Hristos dă ca pildă grăuntele de muştar pentru a arăta că, chiar dacă e puțină, atunci când lucrează prin harul lui Dumnezeu, credinţa adevărată poate face minuni nemaivăzute, așa cum muștarul, deși are o sămânță de doar 1 milimetru, ea rodește o plantă care depășește înălțimea de 2 metri. Şi nu s-a mărginit numai la atât, ci a şi adăugat că şi munţii îi poate muta credinţa. Merge chiar mai departe, spunând: Nimic nu vă va fi cu neputinţă (Matei 17, 20).

Este adevărat că nu stă în natura omului să mute munţii numai cu cuvântul, dar extraordinarul e cu putinţă lui Dumnezeu: Aveţi credinţă în Dumnezeu! Că oricine nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce va zice se va face, fi-va orice lucru va zice. De aceea, zic vouă: orice cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi luat şi le veţi avea (Marcu 11,23-24). Aceasta este credinţa cât un grăunte de muştar: grăuntele de comuniune cu Dumnezeu, adică locuirea lui Dumnezeu în firea omenească.