Pentru că Descoperirea dumnezeiască nu greșește și nu înșală niciodată, fiind garantată de Dumnezeu Însuși, Care e Adevărul (Ioan 14, 6), de nesfârșita Lui înțelepciune și de împlinirea, până astăzi, a atâtora dintre cele vestite de această Descoperire. Mintea omenească poate înțelege unele dintre cele cuprinse în Descoperirea dumnezeiască, dar ea nu poate pătrunde toată această Descoperire. Pentru ca mintea noastră să fie întru totul de aceeași părere cu Descoperirea de sus, ar trebui să cunoaștem pe Dumnezeu în ființa Sa. Dar, cum ființa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută, pentru că mijloacele firești pe care mintea noastră ni le pune la îndemână nu ajută la acest lucru, noi avem toată încrederea în adevărurile Descoperirii, care ne fac cunoscut pe Dumnezeu prin predicarea sau vestirea cuvântului despre El.

Descoperirea dumnezeiască e vrednică de a fi primită de mintea noastră. Dacă mintea își pune încrederea în făgăduiala unui om serios și vrednic de laudă, despre care știm că nu ne înșală, de ce să nu dăm aceeași crezare cuvintelor lui Dumnezeu Însuși? «Nu e mai cuminte, zice Origen, să dăm mai multă crezare lui Dumnezeu?». De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să ne încredem totdeauna în Dumnezeu, chiar și atunci când, cuvântul Lui pare a fi împotriva felului nostru de a judeca și de a vedea. Judecata și vederea noastră se pot înșela; cuvântul Lui, niciodată.

(Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, 2009, p. 10)