Rânduiala citirii Evangheliei Utreniei a apărut imitând evenimentele care sunt legate de Învierea Domnului. Evanghelia Utreniei se citeşte duminica, ziua Învierii, aproape la ceasul la care s-a auzit prima dată vestea Învierii, adică „dimineaţa devreme” (Luca 24, 1).

Pericopele se referă la evenimentul Învierii şi preotul care le citeşte joacă rolul îngerului care, de la mormântul Domnului, preînchipuit de Sfânta Masă, vesteşte femeilor mironosiţe Învierea (Matei 28, 5-7; Marcu 16, 6-7; Luca 24, 5-6).

De aceea, conform spuselor sfântului Simeon al Tesalonicului, se citeşte de către preot „înfăţişând rânduiala desăvârşită a îngerilor” (Dialoguri cap. 351). Conform cu dispoziţiile codicilor, preotul poartă în timpul citirii epitrahil şi felon alb, ca să preînchipuie şi în felul acesta pe îngerul care purta veşminte albe strălucitoare (Matei 28, 3; Marcu 16, 5). După aceea, în timpul rostirii Psalmului 50, preotul iese cu Evanghelia, cântând „Învierea lui Hristos...” , în mijlocul bisericii şi credincioşii se închină acesteia, aşa cum Domnul, după Înviere, a stat „în mijlocul” ucenicilor în foişorul de pe muntele Sion şi a primit închinarea acestora (Luca 24, 36 ş.u. loan 20, 19 ş.u.) ca şi imediat după Înviere, când a primit închinarea femeilor mironosiţe (Matei 28, 9).

Schimbarea Rânduielii Evangheliei Utreniei din momentul în care se citea iniţial, adică înainte de canoane, după canoane, aşa cum se face în bisericile de mir astăzi, ca să fie de faţă mai mulţi credincioşi, şi unirea slujbei Utreniei cu Dumnezeiasca Liturghie au adus oarecare tulburare şi confuzie în simbolismul slujbei. Astfel, nu se citeşte cu puţin după miezul nopţii, căci Utrenia se face în primele ceasuri ale dimineţii, nici preotul nu poate să-şi schimbe veşmântul alb, de vreme ce este deja îmbrăcat cu veşmintele Dumnezeieştii Liturghii.

Aşadar, în tot acest cadru al Învierii, al „rânduielii Evangheliei Utreniei”, trebuie să fie cercetat şi motivul locului şederii preotului în timpul citirii. Conform relatării Sfântului Evanghelist Marcu, când femeile au intrat în mormânt „au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă” şi din gura acestuia au auzit cuvintele: „Nu vă înspăimântaţi, pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit îl căutaţi? S-a sculat, nu este aici, iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 5-6). Aceasta este exact poziţia pe care o are preotul lângă Sfânta Masă - mormântul Domnului - în partea dreaptă a Sfântului Altar.

Din acelaşi motiv, în epoca veche, Evanghelia Utreniei se citea de către preot din amvon, care atunci se găsea în mijlocul bisericii, în faţa Uşilor împărăteşti ale Sfântului Altar. Amvonul preînchipuia „piatra prăvălită” de la mormânt (Sfântul Simeon al Tesalonicului, Tâlcuire despre locaşul divin ). Acolo stătea, conform povestirii paralele a sfântului evanghelist Matei, îngerul cu veşmânt „alb ca zăpada” şi de acolo a propovăduit mironosiţelor Învierea (.Matei 28, 2 ş.u.).

(Ioannis Foundoulis, Dialoguri  liturgice, Editura Bizantină, București, p.129)