Botezul adulților (al evreilor, al păgânilor convertiți, al celor proveniți din secte care nu recunosc botezul și Sfânta Treime și, nu în ultimul rând, al celor care din diferite pricini nu au primit încă Taina Botezului) se face după o rânduială specială care, până la lepădări, e deosebită de cea a pruncilor, constând în întrebări care urmăresc examinarea amănunțită a candidatului asupra sincerității lui, asupra temeiniciei lepădării lui de vechea credință și asupra cunoașterii exacte a noii credințe etc. De la lepădări înainte, slujba aceasta decurge exact ca la botezul pruncilor.

Cronologic, botezul adulților a precedat botezul copiilor, după cum Însuși Iisus s-a făcut cunoscut celor care erau deja pregătiți să înțeleagă cuvântul Lui, sau măcar sensibilizați a-l primi. Cuvântul rostit prin care El transmitea conținutul de credință ce urma să fie reținut, prelucrat și transmis mai departe, era oricum un act ce se adresa cugetului apt de a înțelege, evalua și primi sau respinge învățătura Lui. Însă după formarea primei generații de creștini – ca să nu mai vorbim de cei care se botezaseră împreună cu toată familia, deci și cu copiii lor – Biserica a administrat botezul pruncilor.

(Pr. Ene Braniste, Liturgica specială, EIBMBOR, p. 406)