„Cele șapte evanghelii sunt șapte pași de la moarte la viață”

În deschidere, părintele paroh a mulțumit invitaților și tututor celor prezenți, dând cuvântul  Pr. consilier Constantin Sturzu: „Mă bucur că în Iași există o manifestare de anvergura aceasta, că o parohie se gândește să-și celebreze ocrotitorul prin manifestări care se întind pe parcursul a o lună de zile, de la momentul aducerii sfintelor moaște la Iași și dincolo de momentul prăznuirii sfântului. Atunci când părintele îmi mărturisea că își dorește să obțină pentru biserica pe care se străduia să o construiască împreună cu credincioșii o părticică din moaștele Sfântului Nectarie,   l-am privit cu îndoială. Dar Sfinția sa a crezut cu tărie că acest lucru este cu putință. Și iată, cu mila lui Dumnezeu și prin mijlocirea unor oameni, avem astăzi o mică părticică din moaștele Sfântului Nectarie aici, ceea ce înseamnă că Sfântul Nectarie a iubit biserica acesta care îl are ca ocrotitor”.

Sfinția sa a motivat apoi alegerea temei, Taina Sfântului Maslu, care se săvârșește des în această biserică, dar și faptul că Sfântul Nectarie este un sfânt taumaturg.

Cele șapte evanghelii care se citesc în cadrul acestei taine sunt, de fapt, șapte pași de la moarte la viață. Mântuirea e un proces de vindecare, o vindecare în profunzime, iar în Ortodoxie avem trei etape: despătimirea, luminarea și îndumnezeirea pe care le parcurgem pas cu pas și cu răbdare.

„Dumnezeu ne ia încetișor”

„Noi lucrăm în Biserică această vindecare a omului și înțelegem că nu putem să facem lucrurile pe bucăți sau doar cu o parte din ființa noastră, ci întru totul. Nu putem lăsa ca undeva să nu pătrundă untdelemnul despre care se vorbește în evanghelia celor zece fecioare, care înseamnă agonisirea Duhului Sfânt, undeva unde să nu-L las pe Dumnezeu în viața mea, fiindcă dacă voi face astfel, aceasta mă va defavoriza tot pe mine”, a subliniat Pr. consilier Constantin Sturzu.

Maica Siluana Vlad a precizat că această scară cuprinsă în cele șapte evanghelii face parte din pedagogia divină. „Dumnezeu ne ia încetișor. Nimeni nu poate să-și desăvârșească sănătatea sufletească și trupească fără să treacă prin aceste trepte. Cine ne vindecă? Nu călătoria noastră, nu ceea ce facem și nici măcar rugăciunile și slujbele din biserică, ci Dumnezeu Însuși”. 

„Dumnezeu se uită la păcatele noastre ca la niște răni”

Din prima evanghelie, cea a samarineanului milostiv, când acel om toarnă pe rănile celui căzut între tâlhari untdelemn și vin, untdelemn pe care îl folosim la Sfântul Maslu, vin pe care îl folosim în Taina Împărtășaniei, putem înțelege faptul că Dumnezeu se poate apropia de noi în măsura în care noi acceptăm că am ajuns într-o stare aproape de moarte. Până în momentul în care cred că eu sunt în putere, că mai pot să rezolv eu ceva în viața mea, de fapt e o formă de a-I spune lui Dumnezeu: „Stai Tu un pic acolo, Te chem eu când am nevoie de ajutor (înainte de examen, când trebuie să-mi găsesc un loc de muncă și în alte situații), dar în rest lasă-mă, că mă descurc, știu eu ce am de făcut, am mijloace. Omul Îl experimentează pe Dumnezeu ca pe o putere exterioară. Dar în momentul în care accept faptul că atâta vreme cât nu sunt cu El, sunt mort, chiar dacă sunt viu din punct de vedere biologic, social, profesional, Dumnezeu nu se poate apropia să mă vindece pentru că nu-I dau voie, consider că n-am nevoie de vindecare. Sunt și bolnavi care refuză ajutorul. Tot așa se întâmplă și cu noi în viața duhovnicească, de multe ori. Trebuie să-I dăm voie lui Dumnezeu să se apropie de noi și, mai mult, să înțelegem că Dumnezeu ne privește ca fiind răniți, că se uită la păcatele noastre ca la niște răni, nu se uită ca să ne judece.

„Să îndrăznesc să cred că pot să-L văd pe Hristos!”

Pasul al doilea vine cu pericopa lui Zaheu vameșul care pare să nu vorbească despre vreo vindecare. Totuși, este foarte important. Imediat ce eu conștientizez că sunt mort, pasul al doilea este să caut, cum căuta Zaheu, să văd cine este Iisus. Cum fac acest lucru? Încercând să împlinesc poruncile Lui. Mi-e greu să accept că totuși Dumnezeu s-ar putea întâlni cu mine sau că ar accepta să stea de vorbă cu mine. De a fost ales de Hristos tocmai Zaheu? Pentru că a îndrăznit să creadă. Să îndrăznesc să cred că pot să-L văd pe Hristos! Să încerc să-L caut pe traseul Lui, nu pe traseul meu. Pe unde trece Iisus? Prin Biserică. Iar acest lucru ne pune deja în mișcare.

În treapta a treia, este un cuvânt în care Mântuitorul le spune ucenicilor: „Să mergeți mai degrabă către oile cele pierdute ale casei lui Israel. De ce Părinții Bisericii au hotărât să fie acest moment relatat aici, în Taina Sfântului Maslu? Ei ne învață ca în această lucrare a noastră, în care suntem îndemnați și în care ne străduim în etapa a doua, să lucrăm de acolo de unde putem, să ne agățăm de Dumnezeu. De exemplu, nu încep cu o teologie foarte înaltă dacă eu sunt om simplu și am învățat de la mama și de la tata că e bine să ții post miercurea și vinerea. Începem cu acest lucru pe care îl știm sau pe care îl putem, de la ceva ce noi putem înțelege și putem pune în practică. Mai apoi ne vom lărgi inimile noastre. După cei trei pași, atenția se cuvine s-o acordăm celor înrudiți cu noi, celor din casa noastră, pe care începem să-i pomenim. Avem de lucrat la relațiile cu ei.

„Relele se înmulțesc pentru că nu mulțumim pentru cele bune”

Ultimele două trepte (ultimele două evanghelii) vorbesc despre starea de îndumnezeire a omului.

În momentul în care eu, cu mila lui Dumnezeu, m-am curățit, m-am vindecat, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește întru mine, iar dacă El trăiește în mine, Hristos lucrează prin mine, este cazul să mă îndrept și către cei bolnavi și să învăț să iubesc cu iubirea pe care Dumnezeu o are față de oameni, să învăț să-i cuprind pe toți în inima mea, sănătoși sau bolnavi, și pentru toți să-mi pun sufletul”, a subliniat Pr. consilier Constantin Sturzu.

La final, Maica Siluana Vlad a vorbit despre cauzele păcatului, atrăgând atenția asupra unui fapt care ne îngrijorează uneori: „De ce se înmulțesc relele? Pentru că nu mulțumim pentru cele bune care sunt. Câți oameni Îl laudă pe Dumnezeu acasă? Mai degrabă în biserică se întâmplă acest lucru.

E necesar să conștientizăm faptul că păcatul înseamnă boală; e acea neputință de a fi cu Dumnezeu. Există și boli ascunse, „păcatele din neștiință ale poporului”. Cauze ale păcatelor sunt adesea slava de la oameni și confortul. Însă orice s-ar întâmpla în lumea aceasta, noi ne lipim de Dumnezeu. Nu cele exterioare ne păzesc, ci cele lăuntrice ale noastre. Orice s-ar întâmpla, este cu voia și cu știrea Celui ce ne-a făcut și ne iubește. A avea sufletul curat înseamnă a-l spăla, nu a nu mai greși. Să nu ne mai centrăm pe cât de mult rău facem, ci cât de „nespălați” suntem. Să nu rămânem așa. A avea sufletul curat înseamnă a-l spăla, prin pocăință permanent, prin Taina Spovedaniei”, a apreciat Maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de Formare şi Consiliere „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”

„Ca bucuria să fie în noi, Hristos trebuie să fie în mijlocul nostru”

Subiectele abordate au fost diverse: necesitatea Tainei Sfântului Maslu, regretul, exercițiul renunțării la plăcere, al iertării, relația duhovnic – ucenic, familie, acupunctură, astrologie, socializarea pe internet, lauda aproapelui, tăcere etc.

Evenimentul s-a bucurat și de prezența Pr. Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iași 1, care l-a felicitat pe părintele paroh pentru această inițiativă, subliniind importanța ei: „Toate aceste seri duhovnicești ne vor da posibilitatea să fim într-o relație mai bună cu Biserica, iar când vorbim de Biserică, mă duc cu gândul la Hristos. Ca bucuria să fie în noi, Hristos trebuie să fie în mijloc. Iar această întâlnire cu El nu e posibilă decât în Biserică și în rugăciune”.

Programul Zilelor „Sfântului Nectarie” va continua sâmbătă, 26 octombrie, la ora 12.00, cu un vernisaj de icoane pe sticlă în cinstea Sfinților Împăraţi Constantin şi Elena, iar duminică, de la ora 19.00, credincioșii ieșeni sunt așteptați la următoarea conferință, „Părintele Dumitru Stăniloae şi renaşterea duhovnicească a României în secolul al XX-lea”, susținută de Arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilier al sectorului Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor.