De la şoareci, la oameni
În timp ce în ţara noastră oamenii stau cu ochii ţintă la televizor să vadă ce vrăji mai fac guvernanţii, în alte părţi ale lumii sunt relatate ştiri despre descoperiri ştiinţifice puse în slujba omului. Redau mai jos câteva dintre acestea.
Unul dintre cei mai periculoşi microbi rezistenţi la antibiotice este stafilococul auriu, responsabil de mii de infecţii postoperatorii, multe dintre acestea fatale. Pentru a-i veni de hac acestui periculos microb, cercetătorii americani de la laboratoarele Merck au demonstrat că este posibil să realizeze o combinaţie dintre antibiotice şi alte molecule care pot sensibiliza bacteria. Au fost studiate peste 250 de suşe de stafilococi aurii rezistenţi, cu scopul de a se identifica genele care trebuie inhibate, pentru ca microbul să redevină sensibil la antibiotice. Rezultatele cercetărilor efectuate pe şoareci s-au dovedit a fi un succes, astfel că cercetătorii caută acum combinaţia optimă, care va fi aplicată în clinică, cu cât mai puţine riscuri pentru pacienţi;
Cancerul pancreatic are o speranţă de viaţă medie între 4-6 luni şi o rată de supravieţuire la cinci ani, sub 5%. Această evoluţie galopantă se datorează şi faptului că tumora pancreatică se înconjoară de un ţesut fibros, care împiedică substanţele chimioterapice să pătrundă pe cale sanguină şi să distrugă celule tumorale. Recent, o echipă condusă de doctorul Sunil Hingorani de la Facultatea de Medicină din Seattle, SUA, a constatat că această barieră fibroasă conţine cantităţi mari de acid hialuronic. Experimente făcute la şoareci cu cancer pancreatic experimental, la care s-a administrat o enzimă capabilă să scadă acidul hialuronic, au arătat că vasele sanguine, presate iniţial de către bariera fibroasă, se dilată şi permit pătrunderea medicamentelor anticanceroase la nivelul tumorii. Rezultatele obţinute la şoareci au arătat o dublare a duratei de supravieţuire a acestora;
Se ştie că orice grefă de rinichi trebuie urmată de un tratament, pentru a se împiedica fenomenul de respingere. Acest tratament este dificil, costisitor şi nu întotdeauna reuşeşte. Iată că, la Institutul de Terapie Celulară din Kentucky, SUA, echipa condusă de Suzanne Ildstad a reuşit să pună la punct o tehnică pentru evitarea fenomenului de respingere, fără nici un fel de tratament postgrefă. Metoda constă în administrarea mai întâi a unei grefe de măduvă osoasă de la donator la primitor, cu scopul de a-i modifica profilul imunologic, astfel că se creează condiţiile necesare de acceptare a rinichiului de la donator. După aceasta, se grefează rinichiul donatorului, fără a mai fi nevoie de un tratament antirespingere. Nu se cunoaşte în amănunt modul în care sunt prelucrate celulele măduvei osoase ale donatorului înainte de a fi transplantate la primitor, deoarece acesta constituie obiectul unei înregistrări de brevet. Dar, datorită acestei tehnici, cinci pacienţi transplantaţi trăiesc, fără efecte de respingere, de mai bine de un an;
În urmă cu aproape patru decenii, au fost descoperite în creier substanţe cu acţiune asemănătoare morfinei (care combat durerea şi dau bună dispoziţie), numite enkefaline. Cercetări recente arată însă că aceste enkefaline pot fi sintetizate şi local, ca urmare a unui stimul dureros. Plecând de la această observaţie, cercetătorii au identificat substanţe inhibitoare ale enzimelor, care inactivează enkefalinele. În lipsa procesului de inactivare, enkefalinele se acumulează şi efectul antidureros creşte. Se obţine astfel combaterea eficace a durerii la locul producerii sale, cu un minimum de efecte secundare.