În cadrul slujbei vecerniei, unul dintre momentele cele mai importante este deschiderea Sfintelor Uși de către preotul oficiant. Acesta are loc după îmbrăcarea felonului, în timpul cântării de la strană începute prin formula doxologică „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”.

Deschiderea ușilor centrale ale Sfântului Altar are, în primul rând, un scop practic – deoarece procesiunea cu cădelnița va intra în Sfântul Altar, prin Sfintele Uși. În al doilea rând, vorbim despre o importanță simbolistică a acestui act liturgic. Dacă, la început, vecernia amintește de căderea în păcat a primilor oameni și alungarea lor din bucuria Raiului, partea a doua a slujbei aduce speranță pentru neamul omenesc. Ușile cele închise – perioada de dinainte de întruparea Domnului, acum sunt deschise. Iisus Hristos vine în lume, Se oferă pe Sine ca jertfă pentru păcatele neamului omenesc, împăcându-ne cu Dumnezeu. Toată această teologie este exprimată prin simplul gest de deschidere a Sfintelor Uși, în cadrul vecerniei.