E păcat de moarte să ne ostenim pentru Dumnezeu, ca, mai apoi, să ne pară rău și să începem a cârti. Să-ți fie limpede: Virtutea nu se câștigă stând tolănit în pat! Efortul trupesc e cel mai mare dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră, pentru dobândirea Harului. Alții primesc cu bucurie înjosiri și mari osteneli, iar tu te plângi? E cel mai mare păcat să ne ostenim pentru Hristos, iar apoi să ne pară rău și să suferim. Măi, tu ești tânăr și zici că obosești? Păi, eu, la vârsta ta, zburam, nu alta! Pe toate vroiam să le împlinesc. Nu te uita la mine acum, că nu mai pot face nimic. Văd că ai dat mult înapoi. Omul cel vechi a câștigat din nou teren. Nu te lăsa! Revino-ți!

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Traducere de Prof. Drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 171)