Am fost recent în Ambulatoriul Spitalului „Sf. Spiridon” la un cabinet medical cu un amic. Şi în timp ce mă strecuram printre bolnavi, tresar la un zgomot puternic. Mă întorc şi văd un bărbat cam la vreo 30 de ani lovind continuu cu pumnul în perete. Alături, o femeie, ce părea a fi soţia sa. Aceasta tocmai ce ieşise de la ginecolog cu un răspuns care l-a devastat pe soţ: era însărcinată! Ceea ce ar fi trebuit să fie motiv de bucurie, pentru această familie era prilej de tulburare, şi mai mult decât atât.

„Scapi de el imediat!!”, l-am auzit strigând pe soţul revoltat, în timp ce femeia chircită într-un colţ al holului, plângea… Lacrimile-i curgeau şi privea fix, în timp ce soţu-şi continua agitaţia. Mare durerea aceasta a femeii, care a primit în dar de la Dumnezeu să dea viaţă şi nu a fost programată să ucidă. Întreruperea unei sarcini, de fapt, este o întrerupere, o curmare a vieţii.

Această întâmplare mi-a adus aminte de o secvenţă dintr-o emisiune tv: „Îl dăm afară”, spunea un tânăr, când a aflat că prietena lui e însărcinată. Aşa îl dăm afară pe Hristos din viaţa noastră. El stă la uşă şi bate, zilnic, dar noi îl alungăm, ne ruşinăm de El, uitând că „oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”.