Diferendul patrimonial legat de biserica din satul Vintere, judeţul Bihor

Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei

Diferendul patrimonial legat de biserica din satul Vintere, judeţul Bihor

Cu două zile înainte de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei cel Întâichemat, Ocrotitorul României şi a Sfântului Ierarh Andrei (Şaguna), Mitropolitul Transilvaniei şi cu trei zile înaintea Zilei Naţionale a României, simbol al unităţii naţionale şi spirituale a românilor de pretutindeni, în dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2012, cu începere de la ora 8, s-a petrecut o nouă agresiune greco-catolică împotriva credincioşilor ortodocşi, la graniţa de vest a ţării, lângă Ungaria, în judeţul Bihor, în localitatea Vintere.

Nu este prima agresiune greco-catolică antiortodoxă din ultima vreme, ea înscriindu-se în şirul nefast al agresiunilor uniate la adresa credincioşilor majoritari ai ţării, îndeosebi în ultimii ani şi în special în judeţele din partea de nord-vest a Transilvaniei, lângă frontiera româno-maghiară, acţiuni ce au un vădit caracter prozelitist, urmărind tulburarea echilibrului confesional existent şi periclitând iresponsabil pacea socială.

După o regie preabine cunoscută şi deja aplicată în mod perfid şi în alte situaţii (Vălani de Beiuş, Văşad, etc.), în prezenţa forţelor de ordine şi cu executorul judecătoresc de faţă, folosindu-se de hotărâri judecătoreşti părtinitoare, sfidând procesele încă în curs, şi făcând apel la aşa-zişi „credincioşi ortodocşi”, în fapt provocatori aduşi anume pentru a crea situaţii conflictuale şi a le exacerba, neuitând să invite şi reprezentanţii presei la scandal, în dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2012, la Vintere, în judeţul Bihor, greco-catolicii agresivi au pus, din nou, în pericol pacea socială, încălcând grav Legea Cultelor din România, care stipulează rolul de factori ai păcii sociale pentru cultele religioase recunoscute oficial.

Practicând provocarea, urmărind scandalul cu orice preţ, uniţii au profitat de pacea şi liniştea la care nu au sperat, deşi atât de degradant s-au comportat, încât au mers până la a bate la porţile sătenilor pentru a-i chema la biserică, unde era pregătită începerea scandalului şi filmarea acestuia, şi au spart, hoţeşte, pe furiş, biserica, intrând fraudulos în sfântul lăcaş, împreună cu executorul judecătoresc şi cu jandarmii, care şi-au depăşit atribuţiile, la comanda şefului lor actual, devenit, peste noapte, purtător de cuvânt şi susţinător de cauză al episcopiei unite de la Oradea.

Singura biserică din Vintere face obiectul unui proces încă nefinalizat, cu privire la plata despăgubirilor pentru investiţiile necesare şi utile efectuate asupra sfântul lăcaş şi a stabilirii unui drept de retenţie, până la achitarea integrală a acestora de către partea greco-catolică. În momentul de faţă, există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, cu aplicare provizorie, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa în procesul anterior menţionat, care permite părţii unite accesul zilnic în biserică, dar nu presupune părăsirea sfântului lăcaş, nici predarea acestuia de către partea ortodoxă, cum nu permite nici deposedarea parohiei ortodoxe de sfântul lăcaş prin intermediul executorului judecătoresc şi al unităţii de jandarmi, în frunte cu comandantul Inspectoratului Judeţean Bihor, prezent şi activ la acţiunea provocatoare şi profund antipatriotică, înaintea sărbătoririi Zilei Naţionale a României, fapt strigător la cer, în condiţiile în care, în localitatea Vintere trăiesc 676 credincioşi ortodocşi, iar greco-catolici sunt abia 12 indivizi, cu atât mai mult cu cât parohia ortodoxă a oferit despăgubiri părţii uniate, acceptate iniţial, dar respinse ulterior.

Din păcate, credincioşii ortodocşi din Vintere au fost supuşi, mai cu seamă în cursul anului 2012, unor agresiuni permanente şi fără precedent ca intensitate şi ostilitate, unei hărţuiri incredibile şi de neconceput, ştiut fiind că vine din partea unor creştini. Amploarea maximă a hărţuirii spirituale s-a înregistrat în timpul marilor perioade de post, care ar trebui respectate şi de greco-catolici, ca timp privilegiat al rugăciunii şi reculegerii, al abţinerii de la fapte rele, tulburări şi inadmisibile provocări: Sfântul şi Marele Post al Păresimilor, chiar şi în Sfânta şi Marea Săptămână a Pătimirilor Mântuitorului, Postul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi, acum, Postul Naşterii Domnului.

Aceste acţiuni unilaterale, de ameninţare la adresa păcii sociale, de intimidare a credincioşilor Bisericii străbune, ai căror strămoşi au ridicat, din piatră, cu braţele şi pe cheltuiala lor, monumentala biserică din Vintere, astfel de provocări, străine simţămintelor creştineşti şi total lipsite de eleganţă, repetate după regia deja consacrată în anul 2012 la Văşad, în perioada pascală, nu pot contribui la buna înţelegere între oameni, distrug pacea confesională, şi aşa destul de fragilă, şi fac imposibil dialogul. Ele ascund vicleşuguri pe care le credeam demult apuse şi denotă o neînţelegere inexplicabilă, altfel decât din perspectivă materialistă, a lecţiilor, uneori dure, ale istoriei.

Nici într-un caz, gesturile de inamiciţie şi agresiune nu pot sta la baza raporturilor dintre comunităţi chemate la convieţuire. Atare fapte fac imposibilă slujirea alternativă, în condiţiile în care, fapt dovedit, mai devreme sau mai târziu, credincioşii ortodocşi majoritari, dar nedreptăţiţi prin hotărâri judecătoreşti strâmbe, fie ele şi definitive şi irevocabile, sunt alungaţi din bisericile unde s-au botezat, cuminecat, cununat şi prohodit atât ei, cât şi moşii şi strămoşii lor.

Facem apel la pace şi linişte, şi îi chemăm pe bunii noştri credincioşi la trezvie duhovnicească şi rugăciune stăruitoare către Preasfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, mulţumindu-le pentru statornicia în dreapta credinţă şi felicitându-i pentru înţelepciunea şi demnitatea cu care au înţeles să respingă tentaţia hibridului spiritual, fie el prezentat în cele mai strălucitoare şi ispititoare oferte. De altfel, Consiliul Parohial al parohiei ortodoxe române din Vintere a hotărât ridicarea unei noi biserici parohiale.

 

„Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.

Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.

Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară.

Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui.

Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10, 1-5)

(Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei)