Când vreo vorbă sau vreo faptă
Poate nu-mi vor fi pe plac,
Să mă rog și eu: „Părinte,
Iartă-i, că nu știu ce fac!”

Doamne, dă să-mi văd căderea,
Starea jalnică a vieții,
Dă-mi în inimă durerea
Adâncimilor tristeții.

Ca știindu-mă pe mine
Păcătos, să nu mă plac,
Ci să-Ți cer tămăduirea
De păcatu-n care zac!

Doamne, dă-mi să simt în mine
Multă dragoste și milă,
Să fac oamenilor bine
Cu tot dragul, nu în silă,

Să am parte-n ziua morții,
Când suflarea mi-o voi da,
De a Ta nespusă slavă
Și de mântuirea Ta.

Doamne, dă-mi, Te rog, tărie
Ca să Te mărturisesc,
Să arăt cu bucurie
Cât de tare Te iubesc!

Și-n secret, și la vedere,
Și în faptă, și-n cuvânt,
După ce-am luat putere
De la Duhul Tău Cel Sfânt,

Ca să-Ți stau în partea dreaptă
Când vei fi Judecător,
Cu toți sfinții ce-și așteaptă
Slava pregătită lor!