Rugăciunile pentru părintele numit de către Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, „Făclia din Dealul Mare”, s-au săvârşit la doi ani de când s-a mutat în lumea veşniciei. În semn de preţuire pentru sufletul bun al părintelui Serafim, arhimandritul Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, a rânduit ca slujba Parastasului să se oficieze în ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica. Din soborul slujitorilor au mai făcut parte părinţii aşezării monahale şi preoţi de la parohii care l-au cunoscut pe blândul şi smeritul părinte Serafim şi care îl poartă în rugăciune la fiecare Sfântă Liturghie. Pe mormântul unde vreme de doi ani de zile lumina lumânărilor nu mai conteneşte să ardă, au fost aşezate flori. Cântările tânguitoare şi rugăciunile pentru odihna celui răposat s-au înălţat către ceruri pe o vreme rece şi mohorâtă de iarnă. După cântarea „Veşnica pomenire”, părintele stareţ a stropit cu apaos mormântul celui ce în urma cu doi ani de zile era purtat către ceruri, după o slujbă de înmormântare în cadrul căreia s-a simţit pe deplin prezenţa vrednicului schimonah. Schimonahul Serafim de la Mănăstirea Hadâmbu s-a născut pe 12 octombrie 1925 şi a plecat la Domnul pe 4 decembrie 2018. În cuvântul expus la slujba Înmormântării, IPS Părinte Arhiepiscop Calinic a menţionat printre altele că viaţa părintelui Serafim „a impresionat semenii atât ca mirean până la 75 de ani, cât mai ales după această vârstă, ca monah îmbunătăţit, prin simplitate, sensibilitate, cuminţenie, omenie şi foarte mult bun simţ”. Multe sunt mărturiile pelerinilor din ţară şi din străinătate despre cum s-au folosit de sfatul părintelui Serafim, ce rămâne în memoria tuturor cu rugăciunile „Măicuţă scumpă ajută-mă!” şi „Iisuse scump, ajută-mă!”.