Mâine se împlinesc doi ani de când mit­ropolitul Dosoftei al Moldovei a intrat în rândul sfinţilor. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ier. Dosoftei a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Catedrala mitropolitană din Iaşi, cu prile­jul sărbătorii Sfintei Cuvioase Paras-cheva. La eveniment au participat mai mulţi ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), dar şi ierarhi din Biserica Ortodoxă a Greciei.

Acel eveniment a fost condus de vred­nicul de pomenire patriarhul Teoctist al BOR, care în cuvântul de învăţătură a su­bliniat importanţa sfinţilor în viaţa noastră: „Avem nevoie de sfinţi, aşa cum avem nevoie şi de prieteni“. Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, este prăznuit în calendarul creştin ortodox la 13 decembrie.

Ierarhul cărturar cu dragoste de neam

Născut în anul 1624, la Suceava, cel care avea să devină mare ierarh al Moldovei, şi-a început studiile acasă, cu dascăli vestiţi ai mănăstirilor Ţării de Jos, apoi la Iaşi, se pare că la Colegiul „Sfinţii Trei Ierarhi“, unde a studiat gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, muzica, geografia, astronomia şi teologia. La Liov şi-a însuşit, pe lângă ucraineană, limbile clasice (greaca şi latina), slavona bisericească şi polona, devenind unul dintre poligloţii vremii. Retras la Mănăstirea Probota, s-a dedicat nevoinţelor ascetice şi„meşteşugului“ traducerilor de texte în limba română. A păstorit pentru un an scaunul arhieresc al Huşilor şi timp de 11 ani pe cel al Romanului. În anul 1671 a de­venit mitropolit al Moldovei. În ciuda vre­murilor tulburi din ţară, cu dese schimbări de domnii şi repetate năvăliri străine, mitropolitul Dosoftei şi-a desfă şurat activitatea pastorală cu un devota­ment deosebit.

Cu ajutorul lui Nicolae Milescu, mitro­politul Dosoftei a obţinut de la patriarhul Ioachim al Moscovei o tiparniţă, cu ajutorul căreia a tipărit cele mai multe dintre lucrări. Toată viaţa mitropolitului a fost o trudă neîncetată pusă în slujba poporului şi a limbii româneşti, traducând şi versificând diferite cărţi de zidire duhovnicească.

În anul 168, mitropolitul este luat osta­tic de către soldaţii polonezi care se retrăgeau din Moldova. Cu grijă sfântă, ierarhul a luat cu el şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pentru a nu fi profanate. A rămas până în ultima clipă a vieţii devotat Ortodoxiei, într-un context în care presiunile şi propaganda greco-catolică erau fără scrupule. De asemenea, a inventariat cu grijă toate odoarele răpite de polonezi, care, din păcate, s-au risipit după trecerea sa la Domnul. Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au rămas în Polonia până în anul 1783. A trecut la cele veşnice, departe de ţară, la 13 decembrie 1693, fiind înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului“, din Zolkiew, astăzi în Ucraina. (Nicoleta OLARU)