Hristos primește pe om ori de câte ori se pocăiește, căci are baia Sfintei Spovedanii răspândită în toată lumea, și așteaptă și luminează și ajută pe orice păcătos ce va veni să se curețe și să devină părtaș al Împărăției Lui. Domnul este îndurător, mult-milostiv acum, nu și după moarte. Atunci va fi neîndurător, penru că "după moarte nu este pocăință". Nu trebuie să ne apropiem de Dumnezeu pentru amenințarea cu iadul după moarte, ci pentru iubirea Lui. Când noi păcătuim, blestemăm, ne mâniem, și El ne iubește și ne iartă, aceasta este cea mai mare amenințare pentru iadul nostru. Oare ne este atât de greu să spunem "am păcătuit" și să ne întoarcem? De-abia a rostit omul aceste cuvinte și Dumnezeu îi răspunde: iertate sunt păcatele tale. Vedem oameni nepocăiți, cu păcate împovărătoare, consemnate în catastif și, la un moment dat, ei apar luminați și se întorc. Îngenunchează și depun crimele lor înaintea judecății duhovnicești și primesc imediat iertarea păcatelor. Fără cătușe, închisoare, îngrădire, omul împovărat poate să primească iertarea, dar nu o face pentru că nu-l lasă demonul, care vrea să-l aibă la mână în vremea morții și să-l ducă în iadul cel fără de întoarcere.

(Ne vorbește Starețul Efrem Filotheitul Meșteșugul mântuirii, Editura Egumenița, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, p. 152)