iertare

Candela care s-a aprins singură în noaptea de Înviere ‒ Pocăința unui păcătos și bunătatea lui Dumnezeu

În noaptea Învierii, întocmind o candelă dintr-un vas, a îngrijit-o şi a umplut-o cu untdelemn şi încă de seara a început să se roage, zicând: „Îndurate şi Milostive Doamne, Cela ce voieşti ca să se mântuiască toţi păcătoşii şi la cunoştinţa adevărului să vină, la Tine am scăpat, Mântuitorule al sufletelor noastre. Miluiește-mă pe mine, cela ce mult Te-am mâniat şi spre bucuria vrăjmaşului multe rele am făcut şi iată că mort sunt, ascultând la vrăjmaşul. Iar Tu, Cela ce pe cei necuraţi şi nemilostivi îi miluieşti, înveţi a milui pe aproapele, milostiveşte-Te spre a mea smerenie, că nimic nu este cu neputinţă la Tine, că lângă iad s-a pogorât sufletul meu”.

Pocăința, întoarcerea la viața cea conform firii

Însă, pentru a primi iertarea în Taina Sfintei Spovedanii nu este de ajuns numai simpla înșirare a păcatelor noastre. 

Scopul esenţial al Spovedaniei – împăcarea cu Dumnezeu

Spovedania este Taină a Bisericii şi, ca toate Tainele, varsă în suflet harul lui Dumnezeu, în timp ce psihiatria şi toate celelalte discipline înrudite cu ea sunt ştiinţe omeneşti.
Nu poate fi „sfânt” decât cel care știe că sinele său nu este decât un „biet păcătos” în disperată nevoie de ajutor și iertare. (Pr. Andrew Louth, Gânditori ortodocși moderni. De la Filocalie până în prezent)
___   Pr. Andrew Louth

Cum pot unii oameni să ierte totul?

În sufletul care stă sub înrâurirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar întâmpla să se producă vreo supărare, totuşi legătura dragostei nu se desface dintr-însul.

Domnul se bucură de lacrimile din timpul rugăciunii

Dacă în rugăciunea ta verşi izvoare de lacrimi, nu te trufi că eşti, chipurile, mai virtuos decât ceilalţi. Aceasta nu este izbânda ta, ci ajutorul pentru rugăciunea ta de la Domnul, ca să poţi să-ţi mărturiseşti cu râvnă păcatele tale şi să nu cedezi. 

Cum îți poți ajuta copilul să-și recunoască greșelile?

Să nu-i spunem: „Eşti un zgârcit!” sau: „Eşti rău!”, ci „Te-ai comportat ca un om zgârcit!” sau „Ai făcut un lucru rău, lovindu-ţi sora mai mică!”. Adică, trebuie să facem diferenţă între persoana care greșește şi greșeala lui, iar aceasta cu atât mai mult referitor la copii.

Cum să ne fie pocăința? Adevărată!

Mirul desfrânatei care a uns picioarele lui Iisus să fie pilda noastră, iar lacrimile lui Petru, învăţătură. Şi osândirea de sine a tâlharului pe cruce, şi smerenia vameşului rămân în continuare pilde ale adevăratei pocăinţe.

Am păcătuit, Doamne, iartă-mă!

Ai păcătuit? Vezi păcatul pe care l-ai săvârșit, nu-ți fie teamă să-l vezi, și pocăiește-te!

„De ce te-ai speriat de mine și ce rău ți-am făcut?”

Așa a făcut ea cunoscut la multă lume din Grecia despre puterea Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva.

Pagini