Dormitarea în Biserică, adeseori e şi ea o patimă, o slugărire a diavolului, cu care mulţi se despart de Dumnezeu. Un frate călugăr dormita în Biserică, din multa lui trândăvie şi răul obicei, în timpul Utreniei. Atunci a văzut în vis pe Stăpânul Hristos răstignit pe Cruce şi întorcându-şi Faţa de ia el înapoi, a zis: „Slugă leneşă, somnoroasă şi trândavă, nu eşti vrednic ca să Mă vezi în Faţă, fiind somnoros şi afundat cu lenea, în timp ce alţii Mă laudă şi slavoslovesc. Aşadar, nici a Mea fericire nu vei moşteni în împărăţia cea Cerească, fiindcă cel ce se leneveşte a Mă slavoslovi, fericirea cea veşnică nu o va dobândi...". Acestea văzând şi auzind călugărul acela, s-a căit cu amar, s-a recules şi îndreptându-şi viaţa sa după voia si rânduiala lui Dumnezeu, s-a izbăvit de lenevire şi de osânda veşnică, învrednicindu-se de fericirea Raiului.

(Protos. Nicodim Măndiţă, Luxul şi împodobirile ruinează sufletul, Editura Agapis, 2011, p. 187)