patimă

Să ne smerim întotdeauna și atunci toți ne vor fi apropiați!

Care este adevărata smerenie? Nu să fugi, ci să rămâi, cu răbdare și curaj, să treacă ispitele peste tine. Aceasta este adevărata smerenie, care nu poate fi cu lașitate, ci cu bărbăție duhovnicească.

Izbucnirile de furie în relația cu copiii

Mânia este una dintre cele mai grele patimi ale tale, dar nu ai fi putut nicicând să te vindeci de ea dacă nu ai fi conştientizat-o. Prin urmare, copiii care te enervează cu obrăzniciile lor sunt unealta lui Dumnezeu pentru îndreptarea ta. Mulţumeşte-le pentru aceasta din adâncul inimii.

Rugați-vă unii pentru alții și vă veți tămădui

Să te rogi și pentru acele surori față de care nu ești binevoitoare și le vezi mai prejos decât tine. Căci scris este: rugați-vă unii pentru alții și vă veți tămădui!

Rugăciune pentru înfrângerea păcatului curviei

Cel luptat de curvie să se roage și să cheme în ajutor pe Sfânta Muceniță Tomaida, care a fost ucisă pentru curăție.

Sfântul Ioan Scărarul, despre bârfirea „din dragoste”

Nimeni nu voiește să păcătuiască față de Dumnezeu, chiar dacă toți păcătuim fără să fim siliți.

Cum să ne păstrăm sănătatea sufletului și a trupului

A vă păstra sănătatea este o datorie. Păstraţi-o! Neliniştea duhului şi patimile strică sângele şi vatămă în mod radical sănătatea. Postul şi, în general, viaţa trăită în post sunt cel mai bun mijloc pentru păstrarea sănătăţii şi înflorirea ei.

Sfaturile Părintelui Paisie Olaru ‒ „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni!”

Amândouă căile sunt binecuvântate, dar depinde de voinţa lor. Mai întâi trebuie să cunoască bine ispitele, greutăţile şi obligaţiile ambelor căi de viaţă, că fiecare drum are crucea lui, încercările şi bucuriile lui. Apoi să se roage mult înainte de a se hotărî. Domnul a binecuvântat amândouă căile, dar nu putem noi hotărî ce cale să aleagă fiecare. Numai Dumnezeu şi omul singur hotărăsc.

Trebuie să disprețuim nu lumea în sine, ci patimile în care trăiește ea

Nu fiți prieteni cu ceea ce întruchipează lumea. Pentru că ea poate promite multe, dar să nu ofere nimic în schimb, în afară de întristare și dezamăgire. Trebuie să disprețuim nu lumea în sine, ci patimile în care trăiește ea.

„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

Păcatul atrage prin dulceaţă, iar apoi chinuie prin amărăciune făcătoare de stricăciune. Şi iată, lumina minţii s-a întunecat în tine; şerpii patimilor te muşcă şi apăsarea unei nemulţumiri cât se poate de mari te chinuie. Aşadar, intră în tine însuţi, adună gânduri mântuitoare şi îngrijeşte-te să sfărâmi prin ele inima ta cea învârtoşată, înalţă-te la cer, coboară-te în cele mai dedesubt; priveşte-te pe tine însuţi şi priveşte în jurul tău.

Consecințele trândăviei declanșează un cerc vicios

Moleșindu-se trupul, se moleșește împreună cu el și sufletul.

Pagini