patimă

Sfaturile Părintelui Paisie Olaru ‒ „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni!”

Amândouă căile sunt binecuvântate, dar depinde de voinţa lor. Mai întâi trebuie să cunoască bine ispitele, greutăţile şi obligaţiile ambelor căi de viaţă, că fiecare drum are crucea lui, încercările şi bucuriile lui. Apoi să se roage mult înainte de a se hotărî. Domnul a binecuvântat amândouă căile, dar nu putem noi hotărî ce cale să aleagă fiecare. Numai Dumnezeu şi omul singur hotărăsc.

Ia aminte la tine însuţi cu priveghere şi rugăciune

Cheamă pe Dumnezeu, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care nu a dispreţuit să Se facă om pentru noi, pentru ca să ne ducă şi cu iubire de oameni să ne mute la lumina cea adevărată şi la viaţa cea plină de bucurie.

Rugăciune, de Octavian Goga

Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge.

Ferirea de patimi în viața de familie

Căsătoria nu poate fi limitată la unirea conjugală, iar aceasta din urmă nu devine scop într-o căsătorie, ci un mijloc de înaintare în unitatea umanității lor. De aceea, pentru ca soții să realizeze persoana în comuniune reciprocă, trebuie mai întâi ca dragostea trupească dintre ei să fie copleșită de cea spirituală.

Care este cauza necredinței?

Atunci când sufletul se umple de iubirea dumnezeiască, pentru el începe viața cerească.

Rugăciunile Sfântului Teofil ajută un tânăr să scape de patima desfrânării

Lăsându-se în genunchi, Sfântul Teofil a început să facă rugăciune. După o jumătate de ceas s-a sculat şi, întorcându-se către cel pătimaş cu o faţă plină de iubire, a rostit: „Ei, mergi de-acuma. Gândurile de desfrânare n-or să te mai tulbure”.

Omul adeseori în viața lui are sentimentul că este părăsit de Dumnezeu și de oameni

Când ai acest sentiment al părăsirii, ești neputincios pentru orice. Omul care trăiește părăsirea trebuie să se închidă în el însuși, ca să se descopere pe sine și să ridice această distanță, fiindcă, în esență, este o distanță lăuntrică, este o ruptură lăuntrică, și nu ruptură de Dumnezeu sau de oameni. Trebuie să se reunească cele sufletești ale lui care sunt despărțite, ca să poată mintea lui, duhul cel simplu, să urce la Domnul.

Lupta dintre bine și rău se dă pentru sufletul fiecărui om

Răul îl luptă cu putere pe om şi-l sileşte la rău, iar binele îl atrage la sine prin frumuseţea sa morală; binele atrage la sine prin făgăduinţele vieţii veşnice, ca încununare a birunţei împotriva patimilor.

Frustrarea poate duce la sporire duhovnicească?

Să învăţăm să spunem da, să mulţumim, să căutăm care este pentru noi mesajul dumnezeiesc în situaţia de frustrare. Frustrat de libertate, un prizonier Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru cei ce vedeau soarele.
Patima este gardul de sârmă ghimpată, zidul, granița care mă separă de Dumnezeu
___   Monahul Moise Aghioritul

Pagini