patimă

Viața de apoi – o răsplată foarte îndepărtată?

Orice lepădare de patimă este o bucurie, iar pe de altă parte orice loc curățit de rău este ocupat de bine, de un dar al lui Dumnezeu prin Duhul Său.

Un ceas de pocăință poate vindeca ani de păcat

Un ceas al pocăinței ei s-a primit mai presus decât pocăința multora, care zăbovesc și nu arată fierbințeala unei pocăințe ca aceasta.

Cu ce te mândrești tu, omule?

Ce motiv este acesta de mândrie? Ai putere peste mulți oameni? Și la ce-ți folosește să ai putere peste mulți oameni, dacă patimile au putere asupra ta?

Un singur gând rău poate provoca o noapte de insomnie

Bolile fizice, neliniștea, temerile de tot felul sunt consecințe ale gândurilor rele.

Bulimia – încercare de a umple golul sufletesc cu mâncare

Sufletul nostru a fost lipsit de cultura Duhului, de hrana dumnezeiască prin care dobândim puterea de a iubi și ierta pe cei ce ne rănesc și, suferind, și-a căutat plăcerea în mâncare.

„Sfântul Efrem l-a ajutat să se lase de patima drogurilor, să își termine facultatea cu brio și să își profeseze meseria”

Într-o seară, prin 2013, mă sună o prietenă, să o sfătuiesc într-o anumită problemă. Conversația a ajuns să depășească o oră și pomenesc la un moment dat despre un coleg care nu mai scăpa de patima drogurilor și din cauza cărora a avut probleme în a mai continua facultatea.

Fiecare patimă naște indispoziție pentru învățătura de folos

Să ucidem, așadar, poftele viclene. Să ne eliberăm de patimi. Dacă vrem, ne vom lupta. Și dacă ne vom lupta, vom izbândi, cu harul Domnului.

Din țipăt se hrănește mânia

Mânia aparține patimilor foarte iuți și tăioase, de aceea poate pune foarte repede stăpânire pe sufletele noastre.

Răbdarea însoțită de smerenie, alungă patimile

În cele din urmă, el a mărturisit Sfântului Ioan Scărarul pentru ce a alergat spre asemenea umilire: „Niciodată, mai înainte – a mărturisit – nu am încercat întru mine o asemenea tămăduire de patima desfrânării și niciodată nu am simțit atâta dulceață din partea luminii dumnezeiești, ca atunci”.

Nu pleca urechea la bârfă și nu deschide gura ca să vorbești de rău

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică. Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire, şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

Pagini