patimă

De ce unii cer ani la rând ceva și Dumnezeu nu le răspunde?

Am văzut agricultori care semănau aceeaşi sămânţă, dar cu scop diferit: unul ca să-şi plătească datoriile, al doilea ca să se îmbogăţească, al treilea ca să ofere daruri, al patrulea ca să fie lăudat de trecători, al cincilea ca să provoace invidie vrăjmaşilor săi, şi al şaselea ca să nu fie judecat ca leneş.

Să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne corectăm neajunsurile

Omul este făcut „drept” și trebuie să fie astfel, părăsind viclenia păcatului; trebuie să taie patimile, iar nu mâinile și picioarele, să scoată patimile, iar nu ochii. „Din inimă ies gânduri rele” – ochiul viclean (Matei 15, 19); toate acestea trebuie tăiate, smulse din rădăcină, cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

Alungă lumea din tine, inima mea!

O, Dumnezeule Treimic, Tu ai o inimă lipsită de întuneric şi eliberată de lume. Alungă din inima mea pe străinii cei nepoftiţi care au murdărit inima mea de întuneric. Fie ca inima mea să strălucească. Fie ca întunericul să plutească în jurul inimii mele, dar niciodată să n-o acapareze.

Doamne, dă-mi și mie bucurie!

Avem nevoie de bucurie, căci pentru aceasta am fost zidiţi de Dumnezeu. Dar bucuria duhovnicească nu este totuna cu bucuria sufletească a lumii acesteia. Adevărata bucurie duhovnicească înseamnă a avea o inimă slobodă în care domneşte pacea lui Hristos.

Sfântul Grigorie Decapolitul vindecă bolile şi alungă duhurile rele din oameni

Un om bolnav de mulţi ani de friguri a venit pe ascuns la chilia Sfântului Grigorie şi s-a îmbrăcat cu rasa lui, pe când îl scuturau frigurile, şi îndată s-a făcut sănătos. Altădată, un monah numit Petru a fost muşcat de două vipere şi, fiind foarte aproape de moarte, a alergat la ajutorul Cuviosului Grigorie, care, milostivindu-se spre el, s-a rugat lui Dumnezeu şi îndată cel muşcat de vipere s-a făcut sănătos.

Cum deschidem ușa diavolului, fără să ne dăm seama ce facem

Desfrânarea, adulterul, nebunia după bărbați, uciderile întreolaltă, și orice altceva asemănător cu acestea, pe care nu Dumnezeu – departe de noi această blasfemie! –, ci diavolul le poruncește, le sugerează și le primește, fiindcă prin ele a înrobit și înrobește tot neamul oamenilor și a făcut și își face supuși și robi lui.
Iubiţii mei fraţi, nu ne ajută la nimic să biruim patimile mari, dacă suntem stăpâniţi de patimile mici!

Pricina păcatelor este slava deșartă

Păcătuind, să nu învinovățești fapta, ci gândul!

Ne „murdărim” şi de la gânduri, nu numai de la fapte

Nişte lucruri care nu au formă fizică, ci au numai o formă de gândire, o formă nevăzută cu ochii trupului, şi acestea întinează pe om. De ce? Pentru că gândurile cele rele, în speţă, pornesc din inima omului. 

Se moştenesc nu păcatele personale, ci predispoziţia spre ele

Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, păcatele nepocăite ale strămoşilor provoacă modificări patologice în trupurile şi în sufletele urmaşilor. Nu este exclus să fie vătămat genotipul. 

Pagini