Prima teză de doctorat susținută ieri la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași a avut titlul „Teme hristologice în Adunările Generale ale Consiliului Mondial al Bisericilor și în Conferințele misionare din secolul al XX-lea” și a aparținut d-nului Gheorghe Mihalache. Coordonatorul științific al tezei a fost pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru de la Facultatea de Teologie ieșeană, iar comisia de doctorat a avut următoarea componenţă: preşedinte - pr. prof. univ. dr.  Gheorghe Popa de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, referenți - pr. prof. univ. dr. Valer Bel de la Facultatea de Teologie Ortodoxă  a Universității „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, pr. conf. dr. Dan Sandu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași și pr. conf. dr. David Pestroiu  de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din  Bucureşti.

„Pentru a oferi o imagine de ansamblu cu privire la conținutul teologic al Conferințelor Misionare din secolul al XXlea trebuie să specificăm mai întâi elementele cheie care s-au evidențiat în cadrul Rapoartelor oficiale sau a Declarațiilor oficiale. Acestea sunt: misiune, Împărăția lui Dumnezeu, Biserica, Missio Dei. S-a observat tendința teologilor implicați în Mișcarea misionară de a scoate în lumină relațiile ce se stabilesc între factorii esențiali ai misiunii. Astfel, triada: Misiune, Biserică și Împărăția lui Dumnezeu a făcut obiectul conferințelor de la Tambaram (1938), Melbourne (1980), San Antonio (1989). Totodată, trebuie să subliniem faptul că majoritatea Conferințelor au un profund substrat hristologic. Persoana și lucrarea lui Iisus Hristos a fost în centrul dialogului teologic și misionar. Hristologia a fost în permanentă relație cu ecclesiologia, triadologia și eshatologia. Dacă în primele Conferințe Misionare (Edinburgh, Ierusalim și Tambaram), accentul a căzut pe o abordare exclusivistă a hristologiei în ceea ce privește dialogul Creștinismului cu celelalte religii, ultimele Conferințele din secolul al XX-lea au evidențiat dimensiunea cosmică a misiunii. Reprezentanţii ortodocşi nu au fost indiferenţi faţă de tematica misionară propusă spre evaluare. De asemenea, aceştia au contribuit la aprofundarea mai multor aspecte definitorii pentru misiunea creştină: dimensiunea trinitară, hristologică şi pnevmatologică a misiunii creştine, importanţa cultului în misiune, dimensiunea socială a misiunii. Misiunea Bisericii nu este altceva decât expresia concretă a iubirii dumnezeieşti manifestată în şi prin Hristos (Ioan 3:16). Atunci când Iisus Hristos Cel Înviat porunceşte misiunea, are în vedere scopul primordial al acesteia, ca umanitatea întreagă să fie încorporată în umanitatea Sa îndumnezeită. «Dacă misiunea este o operă a iubirii divine, trebuie să ajutăm ca toţi să trăiască iubirea divină pe care El trebuie să o transmită: iubirea este naturalmente universală şi toate limitele ei eventuale: rasiale, culturale, geografice, sunt a priori descalificate» (Jean-Pierre Wagner)”, a subliniat d-l Gheorghe Mihalache în concluziile susținerii tezei de doctorat.

„Lucrarea misionar-pastorală a Bisericii Ortodoxe în tabere pentru tineri”

Cea de a doua teză de doctorat, cu titlul „Lucrarea misionar-pastorală a Bisericii Ortodoxe în tabere pentru tineri”, a fost susţinută de pr. Doru-Mihai Bar­na, coordonatorul Departamen­tu­lui Tabere din cadrul Secto­ru­lui de misiune, statistică şi prognoză pas­torală al Arhiepiscopiei Iaşilor. Coordonatorul științific al tezei a fost pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru de la Facultatea de Teologie ieșeană, iar comisia de doctorat a avut aceeași componență ca și la prima susținere de doctorat: preşedinte - pr. prof. univ. dr.  Gheorghe Popa de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, referenți - pr. prof. univ. dr. Valer Bel de la Facultatea de Teologie Ortodoxă  a Universității „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, pr. conf. dr. Dan Sandu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași și pr. conf. dr. David Pestroiu  de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din  Bucureşti.

„Tabăra, în calitate de comunitate temporară, trimite către comunitatea stabilă a parohiei, căci tinerii implicați în tabără pot deveni activi în parohii și statornici în perpetuarea unor relații de calitate în comunități stabile. Și aceasta deoarece tinerii, devenind subiecții unor relații autentice în tabără, pot și au nevoia să împărtășească și altora acest fel de viață (celor din parohii) sau celor care rătăcesc, aducându-i în Biserică și devenind astfel misionari. Fiind un instrument misionar, mediul ei înlesnește tinerilor apropierea de Hristos și de Biserica Sa, Trupul Său tainic, pentru că li-L împărtășește acestora prin rugăciune, cuvânt de învățătură și Sfinte Taine. De asemenea, în acest capitol a fost subliniat și faptul că pastorația în tabere are anumite note sau caracteristici generale, dar și specifice. Misiunea preotului este pretudindeni aceea ce a învăța, sfinți și conduce pe credincioși pe calea mântuirii. Tabăra însă oferă anumite avantaje, anume că tinerii sunt acolo «disponbili» zi de zi, pe toată perioada taberei pentru a desfășura activități împreună, a-l cunoaște mai bine pe preot și a se împrieteni cu el, a asculta un cuvânt de învățătură, a chema numele Domnului împreună, a primi Trupul și Sângele Lui, a-și lămuri prin dialog direct sau eventual în Taina Spovedaniei anumite aspecte care țin de doctrina ortodoxă sau aplicarea acesteia în viața lor. Preotul se poate implica în tabără atât indirect, ca organizator, ca cel care alege și instruiește o echipă de tabără, cât și direct, prin relaționarea cu tinerii, cateheză, Spovedanie, împreună- rugăciune și dialog deschis”, a menționat pr. Mihai Doru Barna în susţinerea lucrării.

La finalul şedinţelor, membrii comisiei au acordat celor doi candidați titlul de Doctor în Teologie, cu calificativul „Foarte bine“. Evenimentul academic s-a încheiat cu jurământul de credinţă şi de fidelitate faţă de Biserica strămoşească, depus de noii doctori în Teologie, ceremonie ce a avut loc în capela facultăţii.