Făcând pogorământ din grija pastorală pentru mântuirea oamenilor, Biserica face rabat neputinţei omeneşti şi îngăduie uneori a doua căsătorie, fără să o considere nicidecum de aceeaşi valoare cu prima. A doua nuntă nu trebuie încununată, ca prima. La modul strict, Biserica Ortodoxă nu a considerat niciodată a doua căsătorie o căsătorie cu valoare deplină, egală cu cea dintâi - cu acea căsătorie unică care ar trebui să existe, cu acel ideal al căsătoriei pe care îl afirmă ea. Cu atât mai sever priveşte Biserica a treia căsătorie. Totuşi, din iconomie, şi a treia căsătorie era admisă, dar tot ca ceva nedesăvârşit, ca o încălcare a normei bisericeşti. A patra căsătorie e însă interzisă categoric, fiind considerată deja incompatibilă cu rămânerea în Biserică.

(Protoiereu Vladimir Vorobiov, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 175)