Duminica vameşului şi a fariseului la Mănăstirea Jitianu
În prima duminică din perioada premergătoare Postului Mare (a Triodului), Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a oficiat slujba Sfintei Liturghii la altarul unuia dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Oltenia, Mănăstirea Jitianu din localitatea doljeană Branişte.
Cu acest prilej, tânărul teolog Grigore Gaftonie a trăit momentele unice şi de înaltă bucurie duhovnicească ale hirotoniei întru diacon, pe seama Parohiei Orăşani din Protoieria Craiova Sud, după cum a precizat diac. Gheorghe Cioiu.
În cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Mitropolit Irineu a detaliat principalele învăţături desprinse din pericopa evanghelică duminicală („Pilda vameşului şi a fariseului”, Luca 18, 10 – 14). „Reţinem din textul evanghelic al acestei duminici că fariseul s-a întors acasă de la templu mai puţin îndreptat decât vameşul din cauza mândriei. Căci ne spune Mântuitorul Hristos: Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa (Matei 23, 12). Nu numai cu fapta şi cuvântul, dar şi cu mintea trebuie să ne smerim înaintea lui Dumnezeu pentru că nu suntem decât pământ şi cenuşă. M-am uitat în morminte şi am văzut oase goale şi am plâns, spunem la slujba de înmormântare. Văzând aşadar neputinţa şi stricăciunea care este în noi, putem oare să ne ridicăm şi să ne considerăm mai buni decât semenii de lângă noi, care sunt şi ei tot pământ şi cenuşă? Ce comparaţii putem găsi între două oale sparte? Ce comparaţie pot găsi între mine şi aproapele meu? Niciuna de esenţă, pentru că amândoi suntem oameni neputincioşi. Singura diferenţă apare atunci când unul dintre oameni face voia lui Dumnezeu şi este bineplăcut Lui. De aceea viaţa noastră trebuie să aibă la bază iubirea, rugăciunea, smerenia, înfrânarea şi nejudecarea semenului de lângă noi. Pentru că ne îndeamnă Mântuitorul: Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi (Matei 7, 1). Noi când judecăm nu vedem decât exteriorul, nu ştim ce este în cugetul omului care greşeşte, nu cunoaştem pocăinţa lui. De aceea toată judecata trebuie să rămână numai la Dumnezeu, Cel care le vede şi le ştie pe toate. În concluzie, Evanghelia acestei duminici ne propune să cugetăm mai adânc şi cu mai multă atenţie la viaţa şi faptele noastre pentru ca acestea să nu fie marcate de mândria fariseului, ci de smerenia şi rugăciunea vameşului. Astfel ne vom putea îndrepta, adică ne vom curăţi şi sfinţi spre a fi pregătiţi să primim îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos de a moşteni Împărăţia Cerurilor. Facă dar Milostivul Dumnezeu ca în sufletele noastre să înflorească permanent rugăciunea vameşului şi să se usuce mândria fariseului”, a încheiat IPS Irineu.
Mănăstirea Jitianu este situată la numai câţiva kilometri de oraşul Craiova, pe şoseaua Podari - Calafat. Sfântul aşezământ are peste şase secole de istorie şi tradiţie ortodoxă. A fost menţionat documentar la începutul secolului al XVI-lea drept ctitorie a boierilor Craioveşti, însă, conform tradiţiei, istoria sa este mai veche, fiind prima biserică ctitorită de Mircea cel Bătrân în amintirea oştenilor căzuţi în luptele cu turcii de la Rovine. Edificiul actual al Mănăstirii Jitianu, cu hramul „Sfântul Dimitrie”, s-a construit în perioada 1654 - 1658, de către domniţa Bălaşa, soţia lui Constantin Basarab. Domnitorul Constantin Brâncoveanu construiește chiliile în 1701, iar in 1787 se adaugă o clopotniţă, pentru a servi drept turn de apărare. Biserica a fost renovată în perioada 1925 – 1932, iar o altă consolidare s-a efectuat după cutremurul din martie 1977. În prezent funcţionează ca mănăstire de călugări cu un număr de opt vieţuitori.
(Sursa: basilica.ro)