„E un moment potrivit să restartăm gândirea noastră teologică prin prisma Scripturii”

În deschidere, sfinția sa a mulțumit pentru această șansă în plus de a vesti Evanghelia, de a vorbi unii cu ceilalți, „pentru că suntem de foarte puține ori față către față cu tinerii Bisericii”.

Cu umorul caracteristic, părintele Constantin Necula a motivat alegerea temei: „Când am gândit sărbătoarea aceasta a Nașterii Domnului, văzută prin prisma unei Evanghelii veșnice, am socotit că, dacă atât de tare ne-am îmbuibat în mall-uri, vile, Auchan-uri și de-atâtea jumări, de-atâta porc tăiat și vin fiert, am uitat efectiv de ce facem aceste lucruri, cred că e un moment potrivit să restartăm puțin toată gândirea noastră teologică prin prisma Scripturii, pentru voi, cei care vreți să faceți ceva mai mut pentru  voi și pentru bucuria voastră”.

Sfinția sa a adus în atenție conținutul Evangheliilor ce se citesc în duminicile Postului Crăciunului, începând cu cea din duminica predecentă, când Hristos a vindecat o femeie gârbovă în zi de sâmbătă. „A fi gârbov înseamnă să fii atins de drama păcatului tău, înseamnă că n-ai niciun drept să reprezinți social comunitatea din care faci parte. Vine Hristos și le dă bobârnacul, iar băieții de servici, teologii cetății reacționează: Ei, nu ești în regulă.”

„Hristos lucrează și duminica; la El nu e închis  niciodată”

Părintele Constantin Necula a subliniat faptul că în acest context se vădește prima cheie a întrupării Mântuitorului Iisus Hristos. „În Hristos, nimeni nu e impur, iar Hristos lucrează și duminica. La El nu e închis  niciodată. Atingerea aceasta de femeia gârbovă m-a dus tot timpul cu gândul la umilința lui Hristos de fiecare dată când îl trăgeau de urechi știutorii de carte. Închipuiți-vă că mai-marele sinagogii i-ar spune: cum te bagi Tu în treaba noastră? E zi de sabat. Poți să înveți, să faci pe știutorul de Lege, cel mult, dar nici chiar așa.”

Mântuitorul este foarte atent la replică, pentru că El spune la un moment dat că pentru măgar și pentru bou au mai mare atenție decât pentru om. Nu vorbea unui șef de multinațională, căruia i s-ar fi potrivit la fel de bine, nici unui înalt funcționar public român, ci unor oameni care aveau cunoștința Legii. Cu alte cuvinte, Dumnezeul pe care Îl așteptau de mii de ani, Se întrupează în fața lor și ei Îl întreabă de identitate: cum adică Tu faci lucrurile acestea? Și scris era că șchiopii umblă, orbii văd, muții vorbesc.

„Nașterea Mântuitorului Hristos ne învață să iubim oamenii și să folosim lucrurile”

„Când Împărăția Cerurilor se apropie, e clar să se schimbă rânduiala firii. Reacția lor este aproape cutremurătoare, pentru că trebuie să ținem cont de un adevăr: Dumnezeu i-a făcut pe oameni ca să fie iubiți și lucrurile ca să fie folosite. Noi astăzi iubim lucrurile și folosim oamenii. Nu suntem mai presus decât aceia; suntem exact în aceeași dramă a lipsei de bun simț raportată la aproapele nostru”, a atenționat invitatul.

Potrivit sfinției sale, Nașterea Mântuitorului Hristos ne învață să iubim oamenii și să folosim lucrurile. Ne învață să redescoperim calitatea aceasta de a fi oamenii lui Hristos, în poziția în care Hristos ne-a adaptat să fim: dezgârboviți, cu demnitate maximă, cu această capacitate uluitoare de a vedea în gârbovi toată frumusețea lumii.

„Întruparea Mântuitorului e o invitație la cină cu o multitudine de daruri”

În duminica care urmează, în Evanghelia ce se va citi în biserici, Mântuitorul vorbește despre cina la care un stăpân își invită trei prieteni. Însă unul se scuză că și-a luat țarină, unul că și-a luat bou, și altul că și-a luat nevastă. Ei socotesc bucuria lor personală  ca pe un impediment al prezenței la o masă comunitară. Stăpânul, când vede că prietenii nu-s în stare să se bucure de bucuria lor în bucuria invitației Sale, îl trimite pe slugă și-i spune: tot ce găsești pe drum, adu aici. Dă-le să mănânce și să bea./ Stăpâne, i-am chemat pe toți și tot mai e loc, îi răspunde acesta.

„Hristos se raportează la noi ca un Stăpân care ne face prieteni, Care ne cheamă la cină nu ca să ne îmbuibăm și atât, ci să gustăm din multitudinea darurilor pe care ni le propune. Aceasta este de fapt Întruparea Mântuitorului - e o invitație la cină cu o multitudine de daruri. Noi, prăpădiții aceștia, care locuim pe marginile drumului, noi nu ne-am luat nici țarină, nici bou, unii ne-am luat nevastă, dar nu se pune, ne cheamă Hristos la întâlnire tocmai pentru a ne bucura câte un pic din toată bogăția pe care El ne-a dăruit-o. Iar bogăția cea mai mare este Hristos. Mântuitorul are grijă să ne atragă atenția că întruparea Lui Îl pune pe El în centru. Că în Hristos nu există centru și margine; există doar Hristos și atât; integralitate”, a afirmat părintele Constantin Necula.  

„Hristos vrea să ne spună că nu e întâmplător în mijlocul nostru”

Potrivit sfinției sale, în duminica ce precede Nașterea Mântuitorului, Evanghelia ne arată că Hristos nu este accident genetic. Într-o arheologie microbiologică a Evangheliei, ni se pun toate neamurile Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că există o geneză a prezeței Lui umane prin cei doi asupra cărora planează cele două genealogii. „Hristos vrea să ne spună că nu e întâmplător în mijlocul nostru, că toate listele acestea pe care ni le pune la dispoziție – de la Matei și Luca – sunt două liste ale așteptării. Toate aceste neamuri ne arată cum era așteptat Mesia, cum fiecare spera ca din partea lui de neam să se nască Mesia. Iar când S-a întrupat, L-au tras de urechi: Ai vindecat în zi de sabat. Când S-a întrupat, L-au răstignit, semn că n-au citit bine lista”.  

Cu excepția ultimei Evanghelii citite în Postul Crăciunului, nici una nu vorbește despre Naștere. Celelalte toate ni-L arată pe Hristos lucrând, pentru a ne dovedi că prezența Lui în mijlocul nostru era absolut necesară. Părintele Sofronie Saharov, în Cuvântări duhovnicești scria că Sfințitul Atanasie al Alexandriei spunea că este nevoie să repetăm tot ce este în strânsă legătură cu mântuirea noastră.

„Praznicele Bisericii sunt declarațiile de dragoste ale lui Dumnezeu către noi”

Mântuirea nicicum nu este un lucru mic, ci este preschimbarea omului într-o ființă asemănătoare lui Dumnezeu și veșnică. Și dacă este așa, atunci care este sarcina care se află înaintea noastră în viața de zi cu zi? Iar părintele Sofronie răspunde: e nevoie de o educație teologică. E nevoie să ne întâlnim cu praznicele pe care le petrecem în biserică, educându-ne pentru ele.

Potrivit invitatului, Praznicele Bisericii sunt declarațiile de dragoste ale lui Dumnezeu către noi. Prin ele Hristos ne spune că ne iubește. „Dacă nu ai inima crescută ca să auzi glasul lui Dumnezeu, teamă mi-e că niciodată n-ai să înțelegi nimic din praznic și te vei concentra în continuare pe porc, vinișor, țuiculiță etc. Ortodoxia nu este o stare de somnolență în biserică. Hristos în niciun caz nu ne vrea lucruri, ne vrea persoane. Persoană înseamnă că ești dispus să faci un efort de cunoaștere. Cugetul la Dumnezeu rămâne una din formele de postire”, a apreciat părintele Constantin Necula.

„Sensul Întrupării Lui este redarea demnității absolute de a fi, în Hristos, veșnici”

 „Fiți foarte atenți: Dumnezeu i-a creat pe oameni ca să fie iubiți, și lucrurile ca să fie folosite. Noi iubim foarte mult lucrurile și folosim la maxim oamenii. Iar apoi îi gârbovim și îi aruncăm, pentru că suntem tot timpul în zi de sabat. La Hristos nu-i așa. Femeia cu scurgere de sânge știe, femeia gârbovă - știe, fetița lui Iair - știe, fiul văduvei din Nain - știe, Lazăr - mai abitir decât toți. Muții, orbii, șchiopii și ciungii - ei toți știu. Știu că Hristos e sărbătoare tot timpul și că sensul Întrupării Lui este tocmai ca să ne redea demnitatea aceasta absolută de a fi, în Hristos, veșnici. Legați-vă de Crucea Lui, creșteți în înțelegerea Tainelor Bisericii, încercați să cuprindeți cu mintea taina Praznicului Nașterii Domnului și veți vedea că n-o să vă fie ușor, dar vă va fi mult mai frumos”, a concluzionat pr. conf. dr. Constantin Necula.

După susținerea prelegerii, grupul de colindători al ASCOR a susținut un frumos recital de colinde, iar apoi cei prezenți au adresat întrebări invitatului.