Oamenii de cultură și nu numai s-au arătat mai mult decât interesați să cunoască aspecte din viața celui cunoscut ca un mare duhovnic al românilor, dar și fărâme din învățăturile pe care le-a transmis prin condeiul plin de har și iscusință al autorului, un alt avvă, părintele Ioanichie. Atunci, stocul s-a epuizat repede, urmând apoi reeditări, cu același succes, atât la târgurile de carte de la București, cât și de la Iași. Un merit deosebit și aparte a revenit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care s-a îngrijit îndeaproape ca lumina faptelor credinței, dar și "vasta cultură filocalică a Părintelui Cleopa, precum şi înţelepciunea sau filosofia vieţii sale, ca fiu şi părinte-păstor al Biserici” să fie cunoscute peste timp de către toți. Nu era nimic întâmplător. Atât părintele Ilie Cleopa, cât și părintele Ioanichie Bălan și-au înscris numele în viața și istoria Bisericii noastre. Miile de români pentru care s-a rugat, care l-au cunoscut și i-au cerut sfat depun și astăzi mărturie prin viața și modul lor de a fi, despre calitățile sale duhovnicești. Bătrân înțelept pentru unii, avvă pentru alții, smuls parcă din filele patericului și așezat în inima Moldovei, la Mănăstirea Sihăstria, unde l-au cunoscut majoritatea românilor, părintele Cleopa a dăruit cuvânt de folos și pentru intelectuali și pentru oamenii simpli. A fost înzestrat de Dumnezeu cu un mod de comunicare subtil, profund și simplu, deopotrivă.

Mângâia părintește și încuraja fiecare om

A demonstrat tuturor că viața trăită în Hristos, cu muncă, rugăciune, smerenie, dar și lectură de calitate oferă soluții tuturor problemelor omenești. ”Moș putregai” și ”mânca-v-ar raiul să vă mănânce”, expresii pe care le folosea adesea, au devenit la fel de cunoscute în spațiul creștin ortodox, precum (de exemplu) ”ține mintea în rai și nu deznădăjdui”, a Sfântului Siluan Athonitul. Din inima-i generoasă și mare, ascunsă ochilor sub bunda ciobănească, venind fie din pădurile nemțene, fie ieșind din chilie, și din privirea adâncă ce scruta străfundurile sufletelor oamenilor, părintele Cleopa ”tuna și fulgera” împotriva păcatului, ridicându-și adesea mâinile spre cer precum Moise în timpul luptelor israeliților contra lui Amalec. Vorbea clar, răspicat, accentuând fiecare rostire. Argumenta din Sfânta Scriptură, din scrierile Sfinților Părinți sau din viața însăși, cu atâta putere, încât fiecare cuvânt se întipărea în mintea și în sufletele celor adunați în jurul său. Nu lăsa loc la interpretări sau îndoieli. Ascultându-l, descopereai o certitudine pe care știai că o ai înlăuntrul tău, dar parcă era nevoie de cineva să ți-o scoată la lumină. În prezența sa, totul căpăta sens și rost. Sosit la Mănăstirea Sihăstria din lumea largă, după un dialog scurt cu părintele, știai de ce ai venit, ce cauți și, ulterior, ce ai de făcut, cu tine, în viitor. Pentru că, și în particular, mângâia părintește și încuraja fiecare om să lupte ca să nu se lase apăsat și încovoiat de mulțimea grijilor inerente vieții, el însuși fiind un luptător. Cuvântările, unele mai lungi, altele mai scurte, te invitau să cunoști Ortodoxia, să o trăiești, să ți-o asumi. Convingea auditoriul sau, dacă nu, îl punea pe gânduri. Părintele Ilie Cleopa a fost și va rămâne rodul școlii duhovnicești monastice românești, a cărei tradiție se pierde în negura timpurilor.