Tatăl se bucură de copii, iar copiii se bucură de asemenea de tatăl lor. Tot aşa şi Tatăl cel Ceresc se bucură de sufletele credincioase, iar sufletele credincioase se bucură de El. „Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu" (Psalm 83:2).

Copiii, din dragoste, îl numesc pe tatăl lor „părinte" sau „tăicuţ". Tot aşa şi creştinii, din dragoste, îl numesc pe Dumnezeu -Tată şi strigă către El: „Avva! Părinte!" (Rom. 8: 15). „Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!" (Gal. 4: 6), „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri" (Matei 6:9).

 

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 15)