„O întoarcere cum istoria Bisericii nu prea cunoaşte”, a spus Preasfinţia Sa. Episcopul a reamintit că Sfânta Maria şi-a petrecut tinereţea în păcat, despărţind viaţa ei de Dumnezeu, însă o întâmplare minunată i-a schimbat total cursul vieţii.

„Neputând intra în Biserica din Ierusalim cu prilejul sărbătorii Sfintei Cruci, Sfânta Maria Egipteanca a făgăduit că dacă Dumnezeu îi va îngădui să se închine sfântului lemn al sfintei cruci îşi va schimba viaţa”, a spus episcopul. Şi s-a ţinut de cuvânt. A ajuns cu adevărat un exemplu de pocăinţă, dar şi de iubire şi slujire jertfelnică a Mântuitorului Iisus Hristos.

„Aproape cincizeci de ani în pustiul Iordanului Maria Egipteanca nu a întâlnit niciun om, nici măcar o vietate, aşa i-a mărturisit unui duhovnic minunat, Zosima, care a întâlnit-o în vremea Sfântului şi Marelui Post al Paştilor. Ceea ce i-a mărturisit lui Zosima l-a cutremurat, multe păcate adunate în viaţa sa, dar mai ales o nemaintâlnită pocăinţă; nu mai simţea nevoia nici să doarmă, nici să mănânce, nu mai purta hanie. De aceea, Cuvioasa Maria Egipteanca a uimit şi pe îngerii, iar Zosima a văzut-o rugându-se înălţată de la pământ şi trecând Iordanul ca pe uscat”.

Cea mai importantă lecţie: slujirea

Preasfinţia Sa a explicat în predica sa şi textul evanghelic care face referire la cererea apostolilor Ioan şi Iacov adresată Mântuitorului de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Sa.

Răspunsul lui Hristos adresat ucenicilor reprezintă o răsturnare a principiilor întâlnite până atunci în lume, a regilor, a stăpânitorilor, a celor care aveau imperii, regate şi a celor care se considerau singuri stăpânitori ai lumii”.

„Mântuitorul le propune ucenicilor, ne propune şi nouă, le propune celor care aveau să asculte peste ani cuvintele evangheliile sale un alt principiu: acela al slujirii aproapelui.

„Este de prisos să amintim că El însuşi, cu puţin timp înainte de răstignirea Sa, luând ştergarul şi încingându-Se cu el, a îngenuncheat înaintea ucenicilor Săi şi le-a spălat picioarele, spunându-le atunci: Aşa să faceţi şi voi”.

Cea mai înaltă lecţie a acestei Evanghelii este slujirea, a spus ierarhul şi a reamintit: „Cine vrea să fie mai mare să fie slujitorul tuturor”.

El a atras atenţia că slujirea nu presupune interes. „Noi, de regulă, privim la cei care sunt deasupra noastră, superiori nouă, cei care aud demnităţi mai înalte şi ne-ar putea recompensa. Foarte rar se întâmplă ca slujirea să fie adresată celor mai mici, celor prea mici de care aminteşte Mântuitorul: Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut”.

„Slujirea înseamnă grija pentru celălalt”, a spus ierarhul „înseamnă neprivirea la faţă sau la demnităţi, ştiind că Mântuitorul se află în spatele fiecărei suferinţe a fiecărui bolnav şi se odihneşte în fiecare lacrimă. Se ascunde în toţi cei care suferă”.

În Duminica a V-a din Post, Biserica o sărbătoreşte pe Sfânta Maria Egipteanca. Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală.

Sursa: basilica.ro