Rugăciunea noastră şi lucrarea Poruncilor lui Dumnezeu sunt chiar lucrarea lui Dumnezeu în noi şi, prin noi, în lume.

Exteriorul e „opera” lăuntrului nostru.

Realitatea exterioară este, şi în afara noastră, şi în noi. Când intervenim în afară, ne lovim de pereţi, pentru că singura uşă care duce în afară e în noi!

Când te rogi pentru copii, de exemplu, ieşi şi îi scoţi şi pe ei de sub legile lumii şi intraţi în Împărăţia lui Dumnezeu care este în noi, iar noi suntem în lume, dar nu din lume. Când acţionăm în exterior rămânem în lume şi oricât am reuşi sau orice realizări am avea, nu ieşim din ea şi din legea care o guvernează: moartea!

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 20)