Educaţia sexuală în rândul adolescenţilor încă este un subiect tabu. Părinţii se feresc să le explice copiilor prea multe din teama de a nu-i împinge spre o începere timpurie a veţii sexuale, iar educaţia în şcoli este cvasiinexistentă. În tot acest timp, revistele pentru tineri, reţelele de socializare online şi o mare parte dintre emisiunile televizate provoacă imaginaţia şi dau lecţii de educaţie sexuală până şi celor mai trecuţi prin viaţă. Despre morală creştină nici nu putem vorbi.

Dacă vorbeşti cuiva în ziua de azi despre castitatea premaritală s-ar putea să fii încadrat în vreo sectă. Homosexualitatea a intrat de mult în sfera normalului, iar prezervativele sunt împărţite pe stradă. Cam aşa arată lucrurile în ziua de azi. În urmă cu câţiva ani buni se planifica introducerea în programa şcolară a unei discipline obligatorii, ce trebuia să se ocupe de educaţia sexuală a elevilor. Acest lucru nu s-a întâmplat încă, rămânând doar o disciplină opţională, lucru care nu este neapărat rău. Într-adevăr, copiii au nevoie de informaţii cît mai complexe şi complete, prezentate într-un cadru organizat, însă trebuie să avem în vedere şi consecinţele şi efectele pe care le-ar putea avea asupra lor. Chiar şi din punct de vedere teologic, educaţia sexuală este privită ca ceva necesar, însă doar atâta timp cât nu se încearcă o deformare spirituală a copilului, prin, de exemplu, o iniţiere în tehnica actului sexual sau o instruire în ceea ce priveşte planificarea sarcinilor.

Principiile morale sunt contraceptivul cel mai eficient

În momentul de faţă, educaţia sexuală în şcoli este dominată de câteva programe făcute de organizaţii nonguvernamentale care urmăresc, după cum susţin, informarea şi educarea privind sănătatea sexuală şi reproductivă, pentru ca tinerii să aibă încredere în propria sexualitate şi să poată lua decizii în cunoştinţă de cauză. Mai exact, tinerii sunt învăţaţi ce este prezervativul şi cum se foloseşte şi, bineînţeles, li se dau „mostre” gratuit şi sunt învăţaţi că o viaţă sexuală împlinită le aduce fericire. Cu alte cuvinte sunt împinşi către o viaţă sexuală precoce. Astfel, o problemă atât de importantă ajunge să fie tratată în cel mai banal mod posibil. Se pune problema numărului ridicat de avorturi în rândul minorelor şi a incidenţei ridicate a bolilor cu transmitere sexuală. Cei ce pun în faţă libertatea sexuală şi contracepţia nu fac decât să pună paie pe foc şi să provoace curiozitatea firească a adolescenţilor. Cele două probleme nu se vor rezolva prin folosirea de contraceptive, ci printr-o moralizare şi normalizare a comportamentului sexual al tinerilor.

„De ce?” este un program iniţiat de Departamentul ProVita, care se află în subordinea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, program destinat informării elevilor cu privire la diferite aspecte legate de modul în care suntem expuşi consumului de sexualitate, sexualităţii în general şi consecinţelor negative ale acesteia, precum bolile cu transmitere sexuală sau avortul. Programul se constituie din câteva module de prezentare, care includ, pe lângă partea teoretică, şi discuţii libere cu elevii pe subiecte care îi interesează. „Programul <<De ce?>> urmăreşte oferirea unor răspunsuri la întrebări precum: Care este diferenţa dintre dragoste şi sex?, Ce înseamnă avortul şi care sunt consecinţele lui?, Care este importanţa căsătoriei?, etc. Campania urmăreşte pe de o parte informarea tinerilor, pentru că sunt foarte multe lucruri pe care ei nu le ştiu, iar pe de altă parte prevenirea sarcinilor nedorite şi a cazurilor de avort în rândul tinerilor. Dar, spre deosebire de programele clasice de educaţie sexuală care îi învaţă despre contraceptive, noi îi învăţăm despre firescul actului sexual, când, cum şi unde este locul lui şi care sunt consecinţele nefirescului”, ne-a explicat Dragoş, unul dintre reprezentanţii ProVita care se ocupă de implementarea programului.

Printre altele, elevii învaţă că anticoncepţionalele au efect abortiv, nu preventiv, că prezervativul nu îi protejează decât într-o mică măsură, că bebeluşul din burtică este om din primul moment al concepţiei şi că avortul este de fapt o crimă. Şi, mai presus de toate, ei pot să nu aibă nici una dintre aceste griji, atâta timp cât respectă moralitatea creştină. Într-o lume în care accesul la informaţii este maximizat de evoluţia tehnologică, informaţiile totuşi lipsesc – informaţiile reale, fără interese instituţionale şi fără strategii de marketing. „Personal, fiind voluntar la mai multe asociaţii care se ocupă cu sănătatea, ştiam deja multe informaţii, însă prezentările acestea m-au făcut mai atentă la realitatea din jur, mai atentă la deciziile pe care le iau. Cu siguranţă mă voi gândi de două ori înainte de a lua decizii privind sănătatea mea”, ne-a spus Ana, elevă în clasa a XII-a la un liceu din Iaşi.

Formarea de atitudini şi convingeri sănătoase

Cei de la ProVita încearcă să atingă un număr cât mai mare de tineri pentru a-i ajuta să conştientizeze importanţa vieţii, a lor şi a celor din jur, prezentându-le o alternativă la „modernitate” şi la ceea ce presupune libertatea de care au parte. „Momentan, avem concepute câteva module de prezentare şi discuţie cu elevii, însă, în măsura în care reuşim, încercăm să avem cât mai multe întâlniri cu ei. Sunt foarte receptivi şi deschişi să accepte că ceea ce le explicăm noi este de fapt realitatea.În etapa în care se află ei acum, ca adolescenţi, factorii de presiune asupra deciziilor lor vin din toate direcţiile şi foarte important este să existe şi o replică la ofertele vânzătorilor de iluzii. La fel de important este şi modul în care discutăm cu ei. Limbajul este esenţial. Ca un mic exemplu, când le vorbim despre problema castităţii, preferăm să folosim termenul autocontrol în loc de abstinenţă, pentru că le transmite ideea de alegere şi de libertate, nu de constrângere. O altă idee esenţială este continuitatea legăturii noastre cu elevii pentru că nu este important doar să primească mesajul, ci mai ales să şi-l însuşească. Pentru acest lucru sperăm să avem întâlniri cu ei cât mai dese”, ne-a explicat Dragoş.

În multe şcoli, psihologul îşi mai asumă şi rolul de îndrumător al elevilor şi răspunde solicitărilor dirigintelui de a discuta cu elevii pe teme de educaţie sexuală. Problema apare atunci când lecţia de educaţie sexuală se îndepărtează prea mult de morala ortodoxă şi se uită faptul că implicaţiile sufleteşti sunt mai mari şi mai importante decât cele trupeşti. „Adolescenţii au nevoie să se cunoască pe sine şi pe cei de lângă ei, au nevoie să fie informaţi corect asupra responsabilităţilor pe care le implica viaţa sexuală şi asupra consecinţelor din punct de vedere psihic, social şi fiziologic. Au nevoie să afle că sexualitatea este mai mult decât un act fiziologic, că aceasta implică atât corpul cât şi mintea şi sufletul, şi trebuie să ştie că au puterea de a decide singuri, în cunoştinţă de cauză, momentul debutului sexualităţii, fără să se lase influenţaţi de prieteni, colegi, media, etc. Viaţa sexuală nu trebuie privită ca un tabu sau ca o greșeală, dar nici nu trebuie să apară din cauza altora. E un lucru extraordinar, care trebuie să vină atunci când este timpul lui, fără a rata copilăria sau adolescenţa din această cauză”, ne-a explicat Nicoleta Tamaş, psihopedagog la o şcoală din Iaşi.

Tinerii sunt expuşi unei diversităţi de atitudini şi convingeri legate de sex şi sexualitate, de multe ori contradictorii şi confuze. Ei îşi pun întrebări şi de foarte multe ori răspunsurile pe care le găsesc nu sunt întotdeauna cele corecte. Este mult mai uşor să le explici adolescenţilor despre folosirea prezervativelor decât să le ţii teoria vieţii curate. Cu atât mai mult cu cât ei sunt într-o foarte mică măsură predispuşi spre disciplinarea propriilor sentimente şi principii, fiind la vârsta la care îşi doresc independenţă socială şi libertate decizională, într-o firească criză de personalitate.