Evenimentul a fost organizat în contextul aniversării a 165 de ani de la înființarea Universității „Alexandru Ioan Cuza” și a 35 de ani de la reactivarea Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae”.

În debutul conferinței, părintele conf. dr. Paul Cezar Hârlăoanu, decanul Facultății de Teologie ortodoxă din Iași a făcut referire la contextul organizării unui asemenea eveniment:

Titlul, așa cum îl vedeți, reflectă o realitate mai veche legată de Părintele Stăniloae, o realitate ce nu mai este cumva actual astăzi, deoarece știm foarte bine că atunci când vorbim despre Părintele Stăniloae astăzi, noi o facem adresându-ne sub forma de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. Însă această conferință, fiind organizat cu ceva timp înainte, am păstrat exact denumirea care era tocmai pentru a arăta, că în esență, aceasta ne-am propună noi prin receptarea teologiei lui, să arătăm trecerea de la preotul profesor, de la academicianul Dumitru Stăniloae la Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae.

Spuneam că e prima ediției acestei manifestări științifice și nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, să avem mai multe ediții, să avem o continuitate, tocmai pentru că, așa cum știm fiecare dintre noi, de anul acesta îl serbăm pe Părintele Dumitru Stăniloae în calendar, îl avem în rândul sfinților și, în același timp, repet o informație pe care cred că mulți între dumneavoastră o cunosc, suntem în anul universitar 2025-2026, în Facultatea de Teologii Ortodoxă Sfântul Dumitru Stăliloae.

A urmat intervenția părintelui conf. dr. Ștefan Lupu, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică din Iași, care l-a cunoscut pe Sfântul Dumitru Stăniloae prin cărțile sale, iar unul din aspectele  aprofundate a fost cel legat de sinodalitatea Bisericii:

Și astăzi, dacă vrem să mergem înainte să respectăm testamentul lui Iisus „ca toți să fie una”, trebuie să căutăm această unitate, să vedem care trebuie să fie adevărata ființă a Bisericii. Iar Părintele Dumitru Stăniloae chiar ne oferă o bogăție de tematici, de studii, de reflexii, ca să putem să ni le însușim și să trăim și noi în această perspectivă sinodală. Eu, personal, m-am îmbogățit foarte mult citind scrierile Părintelui Dumitru Stăniloae, mi-am dezvoltat gândirea ecclesiologică, pentru că acesta a fost culoarul pe care am mers în ecclesiologie, să înțelegem mai bine misterul Bisericii și, actualmente, studenților le propun aceeași viziune sinodală. În munca noastră de formare, consider că duc mai departe această viziune sinodală, adică nu este simplu ierarhică, ci împreună-lucrăm.

Părintele profesor dr. Ioan Cristinel Teșu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ieșeană a făcut câteva referiri la opera Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae:

În demersul său teologic, în aprofundările sale, a pornit de la unele repere istorice pentru ca apoi să se adâncească în detalii de natură dogmatică, iar mai apoi să aprofundeze ascetică și mistică ortodoxă. De altfel, întreaga muncă a Părintelui Mărturisitor Dumitru Stăniloae este gândită într-o formă de triptic: pe deoparte, învățătura despre dogmele Bisericii, Teologia Dogmatică Ortodoxă, apoi învățăturile ascetico-mistice ale părinților, Spiritualitatea Ortodoxă, pentru ca apoi, în 1986 deja, să fi publicat o lucrare fundamentală despre spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă, arătând în acest mod că desăvârșirea teologiei, care nu este gândită de marele teolog români ca un expuzeu sau ca un discurs, se împlinește în rugăciune, în Sfânta Liturghie, care este inima Ortodoxiei.

Mi-am dat seama de câteva lucruri fundamentale. Pe deoparte, Părintele Mărturisitor Dumitru Stăniloae ar putea fi socotit un teolog neopatristic, pentru că, așa cum vă spuneam, a scos, din întunericul veacurilor poate, personalități și opere fundamentale ale credinței și spiritualității creștine, pe care le-a tradus, le-a tâlcuit, le-a interpretat, le-a aprofundat. Pe de altă parte, observăm în opera sa o fidelitate absolută față de doctrina sau față de învățătura curată a Bisericii Creștine, pe care Părintele Mărturisitor însă o interpretează într-un mod absolut actual, contemporan, pentru omul veacului acestuia și pentru Biserica zilelor noastre.

Dumitru Horia Ionescu, nepotul Sfântului Dumitru Stăniloae a scos în evidență dragostea pe care bunicul său o avea față de Biserică și obligația pe care noi ce de astăzi o avem de a a-i respecta spiritul în care înțelegea Biserica:

Bunicul meu avea, într-adevăr, un respect deosebit față de tot ceea ce însemna Biserica în ansamblul ei. Și acum, în momentul în care el a fost canonizat, în momentul în care el este acum un sfânt, vreau să spun acest lucru, că, în ceea ce ne privește pe noi, nu cred că este suficient să (...) mergem să ne închidem la Sfântul Dumitru Stăniloae, sau, cum va fi de pe acum încolo, mergem în pelerinaj la mănăstire la Cernica, să ne închinăm icoanei sau sfintelor moaște ale Părintelui Sfânt Dumitru Stăniloae. Cred că obligația mai mare decât aceasta de a merge în pelerinaje este aceea de a respecta spiritul în care el înțelegea Biserica. Și înțelegea Biserica ca privilegii în pe care noi toți îl avem, de a ne apropia cât mai mult de Dumnezeu și de a ne lucra mântuirea. Să ne respectăm Biserica, să o iubim și să o protejăm, pentru că, de fapt, aceasta este esența existenței noastre.

Și îndatoririle sunt, bineînțeles, de ordin personal, de rugăciune, de felul cum bunicul meu se ruga, lucrul care încep să îl înțeleg din ce în ce mai mult, pe măsură în care și eu îmbătrânesc și, evident, că încep, din ce în ce mai mult, să mă gândesc dacă, într-adevăr, am această posibilitate să mă rog cum trebuie sau nu. Însă această posibilitate de a înțelege dacă mă rog bine sau nu este doar legată de duhovnicul meu și este legată de Biserica în care mă aflu. Și, atunci, ăsta este apelul meu: Biserica trebuie să fie, înainte de orice, existența noastră, trebuie să fie, înainte de orice, dragostea noastră.

Un ultim invitat la eveniment a fost părintele Ionuț Ciprian Ilea de la Parohia Vlădeni – Brașov, localitatea natală a Sfântului Dumitru Stăniloae:

Ce avea, în mod special, Părintele Dumitru, care era mai mult sfânt decât Savant? Păi avea faptul că Dumnealui era într-un dialog real și viu cu lumea de dincolo, cu cerul, cu Dumnezeu, cu Sfinții. Se alimenta cu adevărat din lumea de dincolo și cuvântul Dumnealui te hrănea. Nu venea să îți povestească niște lucruri, ca și când v-aș povesti eu acum despre o prăjitură deosebită pe care am văzut-o nu știu ce galantar sau vitrină a cele mai scumpe cofetării din Paris. Și vă dau toate datele tehnice despre acea prăjitură. Rețetar, din ce e compusă, cum se face, timpii, tot, tot, tot. Dar nu vă furnizez nimic despre gustul acelei prăjituri. Așa că Părintele Dumitru, pe lângă excepționala pregătire intelectuală, care este fundamentală, este necesară în desăvârșirea noastră ca oameni, Părintele venea și cu gustul și cu aroma sfințenii. Și cuvântul lui era un cuvânt viu care te hrănea. Dumnezeu mi-a hărăzit să întâlnesc și oameni sfinți în viața mea și să fac o diferență între cuvântul viu și cuvântul tehnic.

Sfântul Dumitru Stăniloae a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2024 având ca dată de pomenire ziua de 4 octombrie. Preot, teolog și mărturisitor al credinței, Sfântul Dumitru Stăniloae a tradus în limba română Filocalia, aducând în atenția credincioșilor înțelepciunea Părinților Bisericii și rugăciunea inimii.