Fecundofobia sau războiul împotriva fecundității

Reflecții

Fecundofobia sau războiul împotriva fecundității

    • Fecundofobia sau războiul împotriva fecundității
      Fecundofobia sau războiul împotriva fecundității

      Fecundofobia sau războiul împotriva fecundității

    • Fecundofobia sau războiul împotriva fecundității
      Fecundofobia sau războiul împotriva fecundității

      Fecundofobia sau războiul împotriva fecundității

Recent, fotbalistul american Antonio Cromartie de la New York Jets a anunţat că i s-a născut al 12-lea copil iar Travis Henry de la Denver Broncos că i s-a născut al 11-lea copil. Da, bărbaţii ăştia, spun comentatorii antiviaţă, trebuie să-şi fi pierdut minţile. 

Trei articole din presa internaţională ne-au atras atenţia în doar ultimele două săptămâni, toate cu aceiaşi temă: teama societăţii occidentale de a avea copii, lipsa de interes în procreare, şi ostilitatea elitei mondiale faţă de oamenii de rând care aduc pe lume copii. Un articol pe acest subiect a apărut în publicaţia britanică The Guardian, unul în publicaţia americană The Washington Post, iar unul în The Federalist, tot o publicaţie americană. Titlul ultimului articol, care ne-a sugerat şi nouă titlul comentariului nostru de astăzi e „Fecundophobia: The Growing Fear of Children and Fertile Women” („Fecundofobia: teama crescândă de copii şi femei fecunde”). Ceea ce citiţi este exact ceea ce acest titlu denotă - un trend tot mai pregnant în ţările occidentale şi dezvoltate. Ţările bogate nu mai doresc copii şi sfidează pe cei care aduc copii pe lume. Vă amintiţi probabil că acum un an sau doi presa britanică l-a asaltat pe David Beckham după naşterea ultimului copil, acuzându-l că ia procrearea prea în serios şi că urmaşii lui vor contribui la degradarea continuă a planetei.

Acuzaţii similare apar des şi dincolo de Atlantic când vreun sportiv de performanţă anunţă că i s-a născut încă un copil. Recent, fotbalistul american Antonio Cromartie de la New York Jets a anunţat că i s-a născut al 12-lea copil iar Travis Henry de la Denver Broncos că i s-a născut al 11-lea copil. Da, bărbaţii ăştia, spun comentatorii antiviaţă, trebuie să-şi fi pierdut minţile. Din nefericire perspectiva asta e împărtăşită de un număr tot mai mare de comentatori, intelectuali, jurnalişti, academicieni, politicieni. E la modă să nu te căsătoreşti, să nu ai copii, iar dacă devii însărcinată să avortezi. Procrearea a devenit, intelectual vorbind, un lucru de evitat în viaţă, nu de practicat. Eşti văzut ca om cult dacă nu ai copii şi incult dacă ai. Standardele culturii moderne impun normativitatea libertăţii de a alege, prin care se înţelege a alege să nu te căsătoreşti, să nu îţi intemeiezi o familie, să nu ai copii, să avortezi. Iar dacă cumva copiii tot mai vin pe lume, ei nu mai vin pe cale naturală, prin relaţii de intimitate între bărbat şi femeie, ci prin metode artificiale, folosirea hormonilor, a chimicalelor, a intervenţiilor medicale, a surogatului. Candidaţii la funcţii publice nu mai sunt apreciaţi dacă se mândresc că au crescut mulţi copii ori au familii stabile. Obiectivele feminismului radical sunt ca fiecare femeie să-ţi ţină pântecele gol pe tot parcursul vieţii, să-şi distrugă fertilitatea şi să-şi accentueze cariera, independența şi educaţia. Feministele au devenit, în sensul acesta, mai misogine decât bărbaţii. Femeile care aduc copii pe lume sunt dispreţuite pentru că nu se conformă idealului feminist a ceea ce înseamnă a fi femeie.

Mass media se adăugă şi ea la această teamă de copii şi la ura împotriva copiilor şi a natalităţii. Mişcarea ecologistă promovează cu agresivitate ideile anti-procreare, iar convenţiile, conferinţele şi evenimentele pe care le organizează au banere uriaşe cu mesaje de tipul „thank you for not breeding”, adică „vă mulţumim că nu vă înmulţiţi”. Aceste idei însă sunt periculoase. Sunt incompatibile cu învăţăturile creştine şi tind spre păgânism şi panteism. Puse în aplicare, ele duc la reducerea populaţiei sub nivelul natural de înlocuire a unei generaţii cu alta. De-a lungul istoriei umanitatea s-a confruntat cu consecinţe extreme atunci când natalitatea ori interesul în procreare a dispărut: naţiuni şi civilizaţii s-au prăbuşit, bolile s-au înmulţit, foametea a bântuit. 

(sursa alianta-familiilor.ro)