Sfântul Cuvios Onufrie a trecut la cele veșnice la 29 martie 1789 și a fost înmormântat de câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Locul a rămas în memoria comunității ca unul legat de cinstirea cuviosului și de numeroasele relatări despre minunile petrecute după moartea sa. Tradiția păstrează și povestea merelor de la mormântul sfântului, dintre care unul ar fi fost luat de domnitorul Mihail Sturza și oferit fiicei sale bolnave. Astăzi, mormântul și mărul amintesc de viața pustnicească și de legătura profundă a Sfântului Onufrie cu această vatră de sihăstrie.