Hram şi hirotesie întru arhimandrit la Mănăstirea Zosin
Mănăstirea Zosin din judeţul Botoşani şi-a sărbătorit duminica trecută unul dintre hramuri: Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare. Cu acest prilej, obştea mănăstirii a primit vizita Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, care, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie în paraclisul de iarnă, ce îl are ca ocrotitor pe Sfântul Cuvios Teodosie, începătorul vieţii de obşte. Anul acesta, credincioşii prezenţi la hram şi părinţii monahi au mai avut un motiv de bucurie: părintele stareţ Teodosie Pleşca a fost ridicat la rangul de arhimandrit.
Duminică, 11 ianuarie 2015, în ziua cinstirii Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte, Mănăstirea Zosin din judeţul Botoşani şi-a sărbătorit unul dintre hramuri. IPS Părinte Mitropolit Teofan a oficiat Sfânta Liturghie în paraclisul de iarnă al aşezării monahale, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Alături de stareţul Mănăstirii Zosin, părintele Teodosie Pleşca, din soborul de slujitori au mai făcut parte şi arhim. Ioan Harpa, stareţul Mănăstirii Popăuţi şi exarhul mănăstirilor din zona Botoşani, arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilierul educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. Lucian Leonte, protopop al Protoieriei Botoşani, protos. Calinic Chirvasă, stareţul Mănăstirii Coşula, pr. Constantin Muha, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob“ din Dorohoi. La eveniment au fost prezente oficialităţi locale şi judeţene, precum şi foarte mulţi credincioşi.
După citirea Sfintei Evanghelii, conform tradiţiei, IPS Teofan a rostit un cuvânt de folos, în care a vorbit despre chemarea omului la pocăinţă: „Omul este chemat să recunoască starea de păcat în care se află şi să încerce să-şi conformeze viaţa în legătură cu această constatare. Numeroase păcate se adaugă în biografia fiecărei fiinţe umane şi este nevoie de o atitudine de convertire la dreapta credinţă, nu doar în sensul de a aparţine în mod formal la aceasta, ci de a-i înţelege adâncimile, de a-i sesiza luminile şi de a-i cuprinde înălţimile, pentru ca viaţa să fie în conformitate cu credinţa mărturisită. «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor» trebuie să constituie fundamentul pe care se zideşte vieţuirea duhovnicească a omului“.
La finalul Sfintei Liturghii, credincioşii prezenţi au asistat la hirotesia întru arhimandrit, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, a protosinghelului Teodosie Pleşca, stareţul Mănăstirii Zosin, ca urmare a aprobării, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a ridicării preacuvioşiei sale la această treaptă de slujire în Biserică. „Sfântul Sinod a dat binecuvântarea de a sluji în treapta de arhimandrit; este un dar nemeritat, pentru faptul că toţi am alergat şi muncit, şi eu, şi obştea, şi credincioşii care ne-au înţeles dorinţa şi sârguinţa noastră. Acum, însă, sunt încununat numai eu şi de aceea simt în aceste momente o responsabilitate şi mai mare care cade pe umerii mei, aceea de a mă ruga ca Dumnezeu să răsplătească tuturor binefăcătorilor cu daruri bogate din vistieria Împărăţiei Sale. În acelaşi timp, marea mea rugăminte şi cel mai mare dar pe care îl aştept de la toţi deopotrivă este acela de a vă ruga Bunului Dumnezeu ca să mă întărească şi să-mi dea acea înălţime a gândului smerit“, a spus la final, vizibil emoţionat, părintele stareţ.
Arhimandrit Teodosie Pleşca
Preacuviosul părinte arhimandrit Teodosie (Constantin) Pleşca s-a născut în data de 16 august 1977 în oraşul Darabani, judeţul Botoşani. A absolvit primele opt clase la Şcoala Generală din aceeaşi localitate. Răspunzând chemării lăuntrice de a îmbrăţişa viaţa monahală, a intrat în data de 26 octombrie 1992 ca vieţuitor în obştea Mănăstirii Pângăraţi, judeţul Neamţ, unde a dat dovadă de ascultare şi statornicie. În luna mai a anului 1993 a fost tuns rasofor pe seama Mănăstirii Pângăraţi, primind numele Cleopa, iar în luna august a anului 1995 a fost tuns în monahism pe seama aceleiaşi mănăstiri, primind numele Teodosie. În luna aprilie a anului 1997 a primit ascultarea de a intra în obştea Mănăstirii Popăuţi, judeţul Botoşani, pentru a ajuta la reorganizarea vieţii de obşte a acestei mănăstiri, care fusese redeschisă. Aici a dovedit pricepere şi maturitate duhovnicească în ascultările ce i-au fost încredinţate. În luna ianuarie a anului 2008 a fost hirotonit de către actualul Părinte Patriarh Daniel întru ierodiacon şi mai apoi ieromonah, pe seama aceleiaşi mănăstiri. Rangul de protosinghel l-a primit pe data de 9 ianuarie 2008.
Între anii 1997-2002 a urmat cursurile Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, iar între anii 2006-2010 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna“ din Sibiu, finalizate cu teza de licenţă „Rugăciunea în viaţa monahului. Aspecte ale vieţii în Hristos“. În luna august a anului 1999 i s-a încredinţat ascultarea de stareţ al Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului“ - Zosin din judeţul Botoşani. În această ascultare, părintele Teodosie Pleşca a dat dovadă de pricepere administrativă şi jertfelnicie, ridicând din temelii actualul ansamblu monastic compus din biserica mare de cărămidă, clopotniţa care adăposteşte pangarul mănăstirii şi un paraclis de iarnă, casa monahală ce cuprinde chiliile, trapeza, bucătăria, stăreţia şi un agheasmatar. În prezent se lucrează la împrejmuirea cu gard de piatră a întregului ansamblu monastic şi la construcţia parcării exterioare. Aceste lucrări de mare amploare s-au impus deoarece vechiul amplasament al mănăstirii care cuprindea biserica, corpul de chilii şi gospodăria anexă era situat pe un teren instabil, existând riscul major al alunecărilor de teren. În faţa acestui pericol, expertiza tehnică de specialitate a recomandat ca unică soluţie mutarea aşezământului monastic pe amplasamentul actual.
Datorită exemplului personal de dăruire şi jertfelnicie pe care l-a arătat, părintele arhimandrit Teodosie a reuşit să închege o obşte monahală care numără astăzi 10 vieţuitori şi să atragă un număr mare de credincioşi dornici să susţină şi să ajute la reconstrucţia mănăstirii, luând parte în aceeaşi măsură la viaţa liturgică frumoasă care se desfăşoară în mănăstire.