Praznicul Adormirii Maicii Domnului, sărbătorit încă din secolul al VI-lea la jumătatea lunii august, punctează nu doar încheierea vieții pământești a Născătoarei de Dumnezeu, ci și așezarea pe ultima treaptă a urcușului duhovnicesc, și anume îndumnezeirea, pe care sunt chemați să o urce toți fiii Bisericii.

Acestei chemări i-a răspuns și Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, care nu întâmplător a așezat drumul personal spre Împărăția cerească sub ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu. Începutul bun l-a făcut prin alegerea drept hram pentru prima sa ctitorie a sărbătorii rânduite de Biserică pentru a marca plecarea din lume a Maicii Fiului Întrupat al lui Dumnezeu și șederea ei mai presus de cetele cerești, de unde veghează cu inimă de mamă asupra întregii lumi.

Ierarhii s-au închinat la mormântul Măriei Sale, străjuit de candela de argint ce amintește de flacăra neîntreruptă a credinței și slujirii jertfelnice a lui Dumnezeu între bătrânele ziduri. Apoi au zăbovit pentru a aduce prinos de rugăciune și recunoștință la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Hodighitria”, dăruită mănăstirii de Maria de Mangop, soția domnului Ștefan. Ierarhii s-au rugat și la moaștele Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, ale Sfinților Sila, Paisie, Natan și Arsenie și la părticele din moaștele altor sfinți. Cinstitele odoare au fost aduse încă de sâmbătă din Paraclisul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” al mănăstirii și așezate în baldachinul special amenajat în stânga bisericii mari a cetății Putnei.

Apoi, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, la altarul de vară al ctitoriei voievodale a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic. Din soborul slujitor au făcut parte stareți de la mănăstirile din Bucovina, clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, arhim. Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, dar și părinții prof. univ. dr. Ion Vicovan și Viorel Sava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Mănăstirii Putna, iar la chinonic interpreta Silvia Mleșniță a cântat pricesnele Numai tu, Fecioară Sfântă și Măicuță dulce.

În cadrul slujbei, ierodiaconul Zaharia Schipor a fost hirotonit întru ieromonah de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, iar monahul Mihail Prodan a fost hirotonit întru ierodiacon de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, ambii pe seama Mănăstirii Putna.

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a punctat faptul că anul acesta cuvântul de învățătură va fi rostit de către ierarhul oaspete, Preasfințitul Părinte Macarie, care a slujit de multe ori la Putna, dar niciodată de hram. Cuvântul Înaltpreasfinției Sale pregătit pentru acest praznic, o sinteză teologico-istorico-liturgică în treizeci și patru de puncte, poate fi lecturat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Preasfințitul Părinte Macarie le-a vorbit credincioșilor despre binecuvântarea și purtarea de grijă ale Maicii Domnului, care se revarsă în sufletele și viețile celor care îi cer ajutorul.

„Cu toate că este înconjurată de cetele îngerești neîncetat, Maica Domnului preferă să fie aici, în lumea plângerii, în valea plângerii, printre noi, copiii săi, să ne aline, să ne întărească pe noi, copiii nevoiași și necăjiți, toți cei care îi cerem ajutorul. Și Maica Domnului mult se bucură atunci când îi cerem ocrotirea și ajutorul. Se întristează ca orice maică atunci când nu este luată în seamă și nu i se cere sprijinul și ajutorul. Însă mult se bucură atunci când îi cerem mijlocirea și, așa cum auzim neîncetat în slujbele Bisericii, mult pot rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să-L îmblânzească pe Stăpânul vieții noastre, pe Mântuitorul nostru și Dumnezeul nostru. Și aici, la Putna, în Ierusalimul neamului românesc, Maica Domnului este cu noi, și mai cu seamă în această zi de prăznuire dedicată ei. (…) Maica Domnului, acum și aici, la Putna, nu este singură. Este împreună cu Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, cel care i-a închinat această măreață ctitorie, necropolă a sa. (…) Popor român, dacă nu ai pierdut-o pe Maica Domnului, nu ai pierdut totul! Maica Domnului îți poartă sufletul, frate și soră, pe brațe, așa cum Îl vedem pe Fiul că i-a purtat sufletul preacurat odinioară, la Adormirea sa, și îl aduce înaintea Fiului său. Nu am pierdut totul dacă nu am pierdut-o pe Maica Domnului!”

La finalul slujbei, ierarhii au citit rugăciuni de dezlegare și pentru sănătate, inclusiv pentru cei care suferă de depresie, o încercare tot mai des întâlnită, din păcate, în zilele noastre.

Pentru activitatea deosebită din ultimii ani, părintele protosinghel Marcu Petcu, secretarul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, și protosinghelul Iosif Onică, econom al Mănăstirii Sihăstria Putnei, au primit hirotesia întru arhimandrit prin mâinile Înaltpreasfințitului Părinte Calinic.

De asemenea, ieromonahii Sebastian Mircea, Grigore Orobeți și Iustinian Costin au fost hirotesiți întru protosinghel, iar ierodiaconii Eustatie Jitariuc, Damian Ciocan, Sofian Chetrari și Dositei Iancu, întru arhidiacon de ceilalți doi ierarhi prezenți.

La propunerea Mănăstirii Putna, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a oferit apoi binefăcătorilor și susținătorilor lucrărilor ctitoriei ștefaniene ordine eparhiale, semn al prețuirii și recunoștinței pentru promovarea și susținerea valorilor creștin-ortodoxe românești. Ordinul „Crucea Bucovinei” a fost oferit „pentru remarcabila activitate în slujirea Bisericii și Comunității” familiilor Constantin și Speranța Cucoș, Filip (post mortem) și Mariana Șerban, Florinel și Elena Andrei, Stelian (post mortem) și Doina Chiforescu, Gabriela (post mortem) și Aurora Condurache, Aurelian și Elena Duță.

Un alt moment special a fost conferirea Ordinului „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” cu insignă celor care au obținut anul acesta nota 10 la examenul de la Bacalaureat (2 eleve), respectiv la examenul de Evaluare Națională (17 elevi). Tinerii au primit și un dar din partea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic. Acest demers a fost inițiat de Sectorul Educațional Teologic al Centrului Eparhial Suceava, cu sprijinul celor cinci protopopiate ale eparhiei.

În încheiere, părintele stareț, arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a dăruit ierarhilor câte o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, replică a icoanei făcătoare de minuni din ctitoria voievodală, mulțumind pentru slujirea și arhiereasca binecuvântare, dar și pentru necontenita purtare de grijă. Gândul de recunoștință s-a îndreptat și către toți cei care îi sunt alături Mănăstirii Putna în toate proiectele, oameni cu suflet mare, dar și tuturor celor care au ales să aducă astăzi prinos de cinstire Maicii Domnului, credincioși din întreaga Bucovină.

De asemenea, părintele stareț a vorbit despre harul pe care îl revarsă Tatăl Ceresc prin darurile Născătoarei de Dumnezeu.

„Datori suntem așadar, să ne arătăm mulțumitori față de Maica Domnului, căci cine nu-și cinstește propria mamă, acela nu se poate numi om, iar cine nu cinstește pe Maica Domnului nu este vrednic să se numească creștin. Dacă pentru noi există un Dumnezeu pe Care-L putem numi Tată… este datorită ei. Dacă zorii zilei vin mereu cu bucurii înnoitoare… este datorită ei. (…) Dacă se mai poate citi astăzi pe chipurile oamenilor bucuria de a trăi, iar dacă astăzi suntem înconjurați de atâtea dovezi că frumosul există și ne este atât de aproape… datorită ei sunt toate! Avem o țară în care Numele lui Dumnezeu este slăvit și o Biserică Ortodoxă în care preoți și credincioși se unesc întru săvârșirea binelui. O Biserică în care iubirea, jertfa și cumințenia ne sunt tot atâtea căi prin care intrăm în veșnicie. Avem un loc pe care-l numim al nostru, o familie, un popor, un neam; putem spune senini că aparținem, că nu suntem ai nimănui. (…) Avem Putna – leagănul și moștenirea domnului Ștefan – Mănăstirea lui iubită, iar dacă astăzi îndrăznim s‑o numim, smeriți și senini, Ierusalimul neamului românesc, aceasta se datorează ei, Maicii Domnului. Căci Putna a fost întâiul și cel mai frumos dar pe care Slăvitul Voievod Ștefan i l‑a adus Maicii Domnului.”

Programul hramului Mănăstirii Putna va continua în această seară cu slujba Privegherii la pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni și a sfinților ctitori ai așezământului monahal și se va încheia miercuri, 16 august, când vor fi săvârșite Sfânta Liturghie și slujba Parastasului pentru ctitorii Mănăstirii Putna.

Cel mai important praznic mariologic, Adormirea Maicii Domnului are o însemnătate deosebită pentru Mănăstirea Putna, fiind hramul istoric menit la întemeiere de însuși Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt pentru ctitoria ce avea să fie necropola familiei sale.

Scurt istoric

Mănăstirea Putna este prima și cea mai de seamă ctitorie a Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, fiind ridicată, potrivit izvoarelor istorice, în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru victoria în Bătălia de la Chilia, 23-26 ianuarie 1465. Cronicarul Ion Neculce consemnează modul în care a fost ales amplasamentul: „Ștefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mănăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul”. Providența divină a lucrat în chip minunat, căci săgeata s-a înfipt în locul în care cu ceva vreme în urmă a existat o vatră sihăstrească bine organizată. Ridicarea noii mănăstiri a început la 10 iulie 1466, după cum este consemnat în Cronica moldo-polonă, Ștefan-vodă așezând-o sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Adormirea Maicii Domnului fiind unul dintre cele mai iubite și des întâlnite hramuri în spațiul ortodox.

Încă de la început, domnul s-a preocupat de cele necesare, înzestrându-și ctitoria cu numeroase danii, proprietăți și odoare și transferând de la Mănăstirea Neamț un grup de monahi, meșteri caligrafi și miniaturiști, în frunte cu egumenul Ioasaf.

Lucrările au avansat destul de repede, biserica principală fiind sfințită la 3 septembrie 1470 (1369?) de mitropolitul Teoctist al Moldovei împreună cu episcopul Tarasie al Romanului, în prezența ctitorului și a familiei sale, a Sfatului Domnesc și a unei mari mulțimi de credincioși. Letopisețele vremii evidențiază faptul că ceremonia târnosirii a reprezentat – la fel ca și întemeierea – un prinos de recunoștință adus lui Dumnezeu pentru victoria voievodului din 20 august 1470 împotriva tătarilor, într-o „dumbravă ce să cheamă Lipinți, aproape de Nistru”.

Gândită de la început ca necropolă domnească, Mănăstirea Putna a beneficiat de întreg sprijinul importantului ei ctitor, care a dorit ca acest așezământ să nu fie doar o oază duhovnicească, ci și un veritabil centru de spiritualitate, cultură și istorie românească. Astfel, aici s-au organizat un atelier de broderii cu fir de aur și argint, cu mătăsuri scumpe și pietre prețioase, un scriptoriu recunoscut pretutindeni pentru lucrările caligrafiate, ateliere de orfevrărie și ceramică, respectiv o școală de muzică.

După trecerea la cele veșnice a strălucitului Mușatin, în 2 iulie 1504, mormântul său de la Putna a devenit un loc de închinare pentru toți românii. În 1992, slăvitul domn a fost canonizat, cu titlul Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, iar în 2010 mănăstirea, la 540 de ani de la întemeiere, în contextul sfințirii picturii în frescă, a primit sărbătorirea ctitorului, prăznuit pe 2 iulie, ca al doilea hram.

De-a lungul vremii, domnii care au urmat în tronul Moldovei ilustrului apărător al credinței și patriei străbune nu au trecut cu vederea ctitoria lui de suflet. Acest sprijin nu s-a dovedit a fi însă suficient, astfel încât la începutul secolului al XVIII-lea Mănăstirea Putna a ajuns într-o stare vrednică de plâns. Cu strădania și hărnicia mitropolitului Iacob Putneanul (1719 – 1778), ansamblul monahal a trecut printr-o importantă refacere. Închinoviat la doar 12 ani în renumita ctitorie voievodală, ales episcop de Rădăuți la 26 de ani și mitropolit al Moldovei la 31 de ani, s-a remarcat prin viața duhovnicească, nemăsurata milă față de cei năpăstuiți, preocuparea permanentă pentru educarea poporului și curajul în apărarea păstoriților săi. Cea de-a doua etapă de înflorire pe care Mănăstirea Putna a cunoscut-o în timpul activității sale ca egumen și ierarh îl îndreptățesc pe destoinicul mitropolit să fie considerat al doilea mare ctitor al așezământului monahal. Sfântul Ierarh Iacob Putneanul a fost canonizat, cu zi de prăznuire 15 mai, data trecerii la cele veșnice, în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 6-7 iunie 2016, la împlinirea a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a primei mănăstiri ridicate de domnul Ștefan.

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro