Și anul acesta, cu prilejul sărbătoririi hramului, Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ a adunat credincioşi din toată Moldova, veniţi să se roage şi să mulţumească Maicii Domnului pentru binefacerile primite de-a lungul timpului. Sfânta Liturghie a fost săvârșită, la altarul de vară al mănăstirii, de IPS Părinte Mitropolit Teofan, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu arhim. Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi exarh al zonei Neamţ.

Cu prilejul marii sărbători, icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, ce datează din anul 1401, a fost scoasă din incinta locaşului de cult şi a fost aşezată în curtea mănăstirii, spre închinare, pe toată durata slujbei.

După citirea Evangheliei, Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a subliniat adâncimea duhovnicească a sărbătorii, precum și rolul esențial pe care îl are Maica Domnului în taina mântuirii omului.

Prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, noi, oamenii, am redobândit ceea ce am pierdut prin Adam și Eva. Prin aceia am pierdut Raiul, am pierdut curăția, am pierdut calea cea dreaptă. Prin Domnul Hristos și prin Prea­sfânta Născătoare de Dumnezeu am redobândit Raiul, am redobândit curăția, am redobândit drumul care duce către Dumnezeu. De aceea se cuvine cât mai adânc și cât mai des să rostim rugăciunea: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi», iar într-o zi ca aceasta să cântăm în rugăciune imnul Bisericii dedicat ei: «Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind viața vieții, și cu rugăciunile tale mântuiești din moarte sufletele noastre», a arătat, între altele, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan.

La finalul Sfintei Liturghii, ieromonahii Maxim și Vasile Stelian, viețuitori ai Mănăstirii Bistrița, au fost hirotesiți în treapta de protosinghel.

***

Începuturile Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, din timpul voievodului Petru Muşat, când s-a ridicat o bisericuţă de lemn prin grija ieromonahului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistriţa datează din 1407, atunci când Alexandru cel Bun emite un act de danie prin care a înzestrat Mănăstirea Bistriţa cu câteva sate şi moşii. În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana Neacşa, iar alături de ea, în anul 1432, a fost îngropat însuşi ctitorul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun.