Serviciul divin a fost săvârşit pe o scenă special amenajată în curtea mănăstirii, împodobită cu flori, covoare tradiţionale româneşti şi ramuri de tei. La slujba arhierească au fost invitaţi să slujească şi părinţi din alte mănăstiri, la slujbă asistând şi oficialităţile locale şi judeţene. Răspunsurile liturgice au fost date de corul măicuţelor din mănăstire.

Slujba Vecerniei, oficiată după Sfânta Liturghie

„Nu este îndeajuns numai vorbirea şi învăţătura despre Dumnezeu, ci avem nevoie să ne sfinţim şi viaţa. Ne curăţim de păcate mărturisindu-ne cât mai des; o gospodină nu face curat numai la Paşti şi la Crăciun, ci în fiecare zi. Şi noi suntem chemaţi să facem această lucrare de curăţire a sufletului ori de câte ori putem“, a spus IPS Părinte Pimen, în cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Evanghelie.

În cadrul slujbei, a fost oficiată şi o hirotonie întru diacon. După Sfânta Liturghie, s-a oficiat slujba Vecerniei şi s-au citit rugăciunile de binecuvântare a ramurilor de tei aduse în mănăstire. La final, toţi închinătorii au primit crenguţe de tei binecuvântate şi au luat anafură. Pentru credincioşii veniţi din alte locuri, obştea mănăstirii, prin grija maicii stareţe, stavrofora Macrina Săuciniţan, a pregătit peste 500 de pachete cu hrană.

Mănăstirea Dragomirna se află situată la 12 km de municipiul Suceava. Este ctitoria Mitropolitului Anastasie Crimca şi are un singur hram, Pogorârea Duhului Sfânt. Prezenţa arhitectonică a mănăstirii este menţionată pentru întâia oară în anul 1605, 4 septembrie, într-un document de danie al logofătului Lupu Stroici. Aşezământul monahal, înconjurat de un zid de cetate, este alcătuit din cinci obiective: Paraclisul „Sfântul Nicolae“ şi „Egumenia“, construite în secolul al XVII-lea, trapeza şi biserica mare a mănăstirii care datează din 1609, precum şi zidul de incintă, ridicat tot în secolul al XVII-lea. Biserica cimitirului monahal face parte din aceleaşi valori istorice şi arhitecturale, dar este situată în afara complexului mănăstiresc.