Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Evanghelia Vindecării slăbănogului din Capernaum ne arată legătura dintre păcat şi boală. „Desigur, nu toate bolile sunt urmări ale păcatelor. Unele dintre boli sunt îngăduite de Dumnezeu tocmai pentru a ne feri de păcate sau pentru a nu ne bizui numai pe sănătatea noastră trupească, pe forţele proprii, ci, mai întâi, pe ajutorul Lui, înţelegând astfel mai bine că sănătatea este dar al lui Dumnezeu pentru om. Dacă oamenii nu s-ar mai îmbolnăvi deloc, nu s-ar mai smeri, ori s-ar crede nemuritori sau, mai grav, ar uita că sănătatea este un dar de la Dumnezeu, pe care l-au primit, pe care trebuie să-l cultive şi pentru care trebuie să mulţumească lui Dumnezeu - Dăruitorul vieţii şi al sănătăţii, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre“, a spus Preafericirea Sa. În continuare, oferind diverse exemple scripturistice de oameni care sufereau de unele boli (Sfântul Apostol Pavel sau orbul din naştere), fie dintr-o pedagogie divină, fie pentru a se arăta în ei lucrările lui Dumnezeu (Ioan 9, 3), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că nu trebuie să judecăm prea repede pe alţii, considerând că orice boală este urmarea păcatului sau pedeapsă pentru păcate. „Adesea boala poate fi o tainică pedagogie divină, o chemare tăcută, dar presantă la înduhovnicire, la smerenie, la înţelepciune, la ferirea omului de primejdii şi mai mari, mai precis, o chemare la căutarea mântuirii sufletului, dimpreună cu dorinţa de vindecare a trupului“, a arătat Părintele Patriarh.

Hristos - unicul Duhovnic şi Doctor desăvârşit al vindecării omenirii bolnave

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai evidenţiat faptul că Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când îl vindecă pe omul paralizat, păstrează taina vieţii ascunse a persoanei umane aflate în suferinţă şi nu-l judecă pe omul păcătos înainte de a-l ajuta. „Hristos-Duhovnicul nu-l umileşte pe cel păcătos prin reproşuri, ci El vindecă direct şi discret pe cel bolnav, fără să-l judece şi fără să divulge păcatele acestuia, pentru a nu-i diminua demnitatea umană în faţa comunităţii din care face parte. Relaţia de părinte duhovnicesc şi fiu duhovnicesc, pe care o vedem în Evanghelia de astăzi, a 2-a din Postul Mare, ne îndeamnă la pocăinţă şi ridicare din boala păcatului, la vindecarea sufletului nostru de paralizia sau slăbănogirea lui, cauzată de păcatele pe care le-am făcut“, a explicat Preafericirea Sa. De asemenea, Patriarhul Bisericii noastre a subliniat că Mântuitorul Hristos îi iartă păcatele şi îl vindecă pe slăbănog, ţinând seama şi de credinţa celor care l-au adus la El, explicând că „cei patru oameni fără nume reprezintă Biserica slujitoare şi milostivă, care se roagă nu numai pentru cei prezenţi la rugăciunile ei, ci şi pentru toţi cei bolnavi, săraci, singuri, captivi sau deţinuţi, călători, pentru sănătatea şi mântuirea oamenilor şi pentru pacea a toată lumea“.

Dascălul rugăciunii izvorâtoare de lumină necreată

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Biserica a rânduit ca în a 2-a Duminică din Postul Mare să fie prăznuit Sfântul Grigorie Palama. „El este teologul luminii necreate şi neapuse din Împărăţia lui Dumnezeu, învăţând că, atunci când Dumnezeu voieşte, sfinţii pot pregusta şi vedea duhovniceşte această lumină sau slavă încă din viaţa lor pământească. Biserica a rânduit ca în această duminică să fie pomenit Sfântul Grigorie Palama, dascălul luminii şi slavei neapuse, pentru a ne arăta că dreapta credinţă, prăznuită cu solemnitate în «Duminica Ortodoxiei», este credinţa prin care ni se deschid cerurile ca să primim lumina neapusă şi viaţa veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu (...). În scrierile sale privind apărarea isihaştilor, Sfântul Grigorie Palama arată că sfinţii care se roagă permanent lui Dumnezeu sunt profeţii Împărăţiei lui Dumnezeu, întrucât pregustă sau văd cu anticipaţie, încă din lumea aceasta, prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, slava veşnică a Împărăţiei Preasfintei Treimi“, a spus Preafericirea Sa.

Rugăciunea şi pocăinţa înnoiesc haina de har a sufletului primită prin Botezul creştin

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că prin rugăciune, post şi pocăinţă, spovedanie şi iertarea păcatelor, oamenii se pot apropia de Dumnezeu, se împărtăşesc cu Sfintele Taine şi simt duhovniceşte cum se luminează sufletul şi viaţa lor. „Omul care se roagă mult şi cu smerenie dobândeşte prin harul Sfântului Duh faţă luminoasă şi inimă curată, reînnoindu-şi astfel haina de lumină primită la Botez. De aceea, timpul Sfântului şi Marelui Post nu este o perioadă de autoînfometare sau de crispare voluntară, ci timp de curăţire de păcate, de patimi, de luminare, de creştere şi de îmbogăţire duhovnicească“, a arătat Patriarhul Bisericii noastre.