Starea de bucurie este una vrednică de dorit și mulți încearcă să aibă cât mai multe bucurii în viață. Dar, uneori, anumite fapte ale noastre sau a celor din jurul nostru fac să pălească starea de bucurie a sufletului nostru. Devenim triști sau supărați.

Unele frământări ale cugetului nostru iau naștere atunci și mulți cad în depresii sau în deznădejde. Această stare de fapt nu este conformă cu învățătura Domnului Iisus Hristos. După Înviere, Mantuitorul Hristos se arată celor doi  apostoli, Luca și Cleopa, în drumul spre Emaus și îi întreabă: „De ce sunteți așa de triști?”. Nu că Domnul nu ar fi știut de ce sunt triști, dar nu s-a descoperit lor, până ce nu le-a explicat profețiile ce s-au împlinit în acele zile: „pentru ca ei să-I descopere toate nedumeririle lor, să-și arate ranele și apoi să primească leacul” ( Teofilact). Era firesc, în acele momente, ca cei doi apostoli sa fie triști, pentru că știau pe Domnul răstignit, mort și îngropat, dar Hristos le readuce în suflet bucuria. Domnul Iisus nu-i lasă în această stare de întristare, ci la frângerea pâinii se face cunoscut apostolilor, iar bucuria lor devine deplină.

Cunoașterea lui Dumnezeu aduce bucurie în sufletul oricărui credincios, iar nădejdea că cele viitoare se vor împlini ne aduce multă mângâiere în orice vreme a vieții noastre. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „tristețea este rana sufletului”, iar Omar Khayyam ne îndeamnă cu cuvintele: „Nu planta copacul tristeții în inima ta. Recitește în fiecare dimineață cartea bucuriei”.

Pentru a ne ridica din această stare de tristețe, trebuie să oferim șansa fiecărei zile a noastre să fie cea mai frumoasă.

Este necesar să adoptăm o atitudine pozitivă și, cu nădejde în Dumnezeu, să pornim la drumul ce-l avem de străbătut în viață. Bucuriile cele mai mari ne vin uneori din lucruri mărunte, pe care poate le-am neglijat de-a lungul vremii. De aceea și simpla contemplare a frumusețiilor naturii ne duce cu gândul la Dumnezeu, Creatorul tuturor. Astfel, mergând mai departe, să ne gândim și la viața veșnică, la cele pregătite pentru cei ce-l iubesc pe Dumnezeu: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” ( I Corinteni 2.9).

Pentru a deveni mai buni și bucuroși trebuie să eliminăm, pe cât posibil, toate tensiunile, nemulțumirile, frustrările și fricile pe care le avem motivat sau nu, ura și agresivitatea ce ne tulbură sufletul.

Sfintele Taine ale Spovedaniei și Împărtășaniei, precum și Taina Sfântului Maslu aduc bucurie și liniște oricărui suflet întristat, deoaerece în ele lucrează harul Sfântului Duh, Mângâietorul Care de la Tatăl purcede, izvorul oricărei bucurii.