Eram student și împreună cu câțiva colegi am hotărât să vizităm pentru câteva săptămâni Europa. Am făcut un plan și apoi am purces la drum cu mașinile. Ungaria, Austria, Franța, Spania, Italia... Parohii românești, muzee, catedrale impunătoare în orașele mari ale Europei. Ajunși la Lyon, am hotărât să vizităm și Bazilica „Notre Dame de Fourvière”, de unde se vedea întreg orașul. Ajunși la o oră nepotrivită, am găsit-o închisă. Ne-am învârtit prin jurul ei, am admirat Lyonul și apoi ne-am oprit asupra unor vitralii pe care voiam să le deslușim privindu-le din afară.

Între timp s-a deschis catedrala din Lyon și un domn a venit să ne invite înăuntrul ei.

- Ce faceți? Vreți să înțelegeți vitraliile privindu-le din afara bisericii?

- Da, am încercat să identificăm icoanele din vitraliile ferestrelor, să recunoaștem scenele.

- Nu veți putea niciodată să înțelegeți nici vitraliile și nici ce înseamnă cultura creștină, din exteriorul Bisericii. Doar dinlăuntru, în lumina soarelui, veți putea pătrunde taina vitraliilor și taina vieții spirituale. De afară nu se vede aproape nimic.

Am intrat în catedrală și ­într-adevăr ni s-au descoperit toate în lumina soarelui, care ne-a limpezit privirile și înțelegerile.

Este foarte greu pentru cineva care nu a intrat în duhul credinței noastre să poată accepta că un tânăr poate renunța la viața lumească pentru a-L alege pe Dumnezeu și chiar să meargă la mănăstire.

Sfânta Parascheva s-a numărat între cei care au ales diferit. A mers, cum se spune astăzi, împotriva curentului, nu a urmat trendul, ci adevărul. A ales cerul înaintea pământului. Dar renun­țarea la viața lumească nu a ­însemnat o pierdere, ci un câștig. Exemplul ei arată că tinerețea este momentul cel mai potrivit pentru a-L alege pe Dumnezeu. Tinerețea nu este o perioadă neutră, „de probă”, ci un timp decisiv. Alegerile bune făcute acum construiesc frumos întreaga viață.

Sensul vieții este orientat spre „viața veacului ce va să fie”

Părinții copiilor care îmbră­țișează viața monahală văd mănăstirea ca pe o pierdere, ca o izolare sau ca pe o fugă de respon­sabilitățile unei vieți normale: „Avea toată viața înainte, carieră, familie, bucurii... Renunță la ele pentru nimic”. Uneori, părinții dau vina pe prieteni, pe duhovnici sau pe cărțile religioase care le-au sucit mintea. Sunt și cazuri în care părinții se învinuiesc pe ei înșiși. „Nu am știut să-i oferim ce trebuia, de aceea a fugit la mănăstire.” Pentru majoritatea oamenilor, sensul vieții este aici, în lume. Pentru tânărul atins asemenea Sfintei Parascheva de aripa Duhului Sfânt, sensul vieții este orientat spre „viața veacului ce va să fie”, așa cum rostim în Crez: Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.

De aceea, părinții, mai ales cei care nu au avut ocazia „să privească vitraliile din interiorul Bisericii”, nu pot înțelege de ce ar renunța cineva la oferta lumii, la „ceea ce e real” pentru „ceva nevăzut și nepalpabil”. „Ai dat cu piciorul la toată munca noastră. Ne-ai distrus planurile, ne faci de rușine. Stai întâi să-ți faci un rost, să vezi lumea și apoi, dacă vrei, mergi la mănăstire.”

În fiecare toamnă, Iașiul devine centrul spiritual al României. Zeci de mii de oameni vin să se închine la racla cu sfintele moaște ale unei tinere. Printre închinători sunt și foarte mulți studenți și elevi. Unii vin din curiozitate, alții luați de prieteni sau de familie, dar mulți vin și pentru că simt că această tânără, numită „Ocrotitoarea Moldovei”, are ceva de spus pentru viața lor.

O fată simplă care a avut curajul să-L aleagă pe Dumnezeu

Născută într-o familie credincioasă, Sfânta Parascheva a avut parte de o copilărie obișnuită. A fost o tânără ca oricare altă fată din zilele noastre. Nu a fost o eroină mitică. Nici o femeie bătrână, cu experiență de viață acumulată, cu dezamăgiri adunate de-a lungul anilor și care a decis la finalul vieții să se lepede de toate. Nu. A fost o fată simplă, dar care a avut curajul să-L aleagă pe Dumnezeu și nu ceea ce oferea lumea, cu toate cele trecătoare ale ei.

A avut și ea întrebări și căutări cu siguranță, asemenea nouă, dar a avut curajul să spună „da” voii lui Dumnezeu. Tocmai această alegere o face să fie contemporană cu fiecare generație. Pentru tinerii de azi, viața ei este o invitație la a folosi libertatea nu pentru risipă, ci pentru zidire, pentru apropierea de Viața cea adevărată și netrecătoare. Suntem invitați să spunem „nu” unui prezent gol și să alegem o viață plină de har și de sens.

Existența cuvioasei s-a împlinit nu prin ani, ci prin sfințenie

Fiecare generație de tineri și cea actuală se confruntă cu dilema sensului. Ce fac cu tinerețea mea? În ce-mi investesc anii, energia, inteligența, creativitatea? Încotro o apuc? Sfânta Parascheva a trecut de pe pământ la ceruri la 27 de ani, vârstă la care mulți încă nu sunt dumiriți în legătură cu rostul vieții. Dar existența Cuvioasei s-a împlinit nu prin ani, ci prin sfințenie. Sfințenia Cuvioasei Parascheva a arătat că adevărata maturitate nu ține de numărul anilor, ci de înțelepciunea alegerilor. „Nu anii ne fac înțelepți, ci hotărârile pe care le luăm” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Se întâmplă să întâlnim oameni în vârstă care nu au înțeles care-i sensul existenței. Cernem printr-o sită adevărurile cu care ne-am pricopsit de-a lungul vieții, dar în sită nu rămâne nimic. Ori sita are ochiurile prea largi, ori adevărurile noastre sunt prea mărunte (Olivier ­Clement). Ajungem la final de viață cu traista goală. Întâlnim adesea pe stradă și în magazine chipuri uzate de oboseală și de lipsa unui sens.

Tinerii de astăzi trăiesc într-o lume a opțiunilor multiple

De ce o fată care a trăit în urmă cu 1.000 de ani continuă să inspire adolescenții și tinerii chiar și în zilele noastre?

Este evident că pentru noi, cei de acum, se deschid mult mai multe oportunități. Alegerea pare să fie mult mai greu de făcut. Tinerii de astăzi trăiesc într-o lume a opțiunilor multiple: carieră, rețele sociale, distracții, bani, călătorii. Toate promit fericire rapidă, dar ce faci când le ai pe toate, dar sufletul rămâne neliniștit și gol? Când în urma multor experiențe rămâi doar cu un gol în suflet? Tinerețea nu ­este doar pentru a consuma și a te consuma, ci pentru a construi și a dărui. Adevărata tinerețe nu se consumă în exterior, ci se cultivă în interior. Suntem invitați să ne întâlnim cu Hristos în inima noastră, pentru că acolo există adevărata pace și bucurie. „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). Din această comuniune lăuntrică se naște puterea de a dărui iubire, pace și bucurie celor din jur.

Un tânăr alege mănăstirea nu pentru că lumea ar fi rea în sine, ci pentru că vrea să trăiască deja din bucuria Împărăției cerurilor.

Călugărul nu se retrage din lume pentru că o disprețuiește. Și nici nu alege mănăstirea ca pe un refugiu, ca o fugă de greutăți. O alege pentru a avea timpul necesar să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu și să poată sta aproape de El. În mănăstire sufletul se eliberează de poveri prin renunțarea la pro­prietăți, la griji, la dorințe și se liniștește. Abia aici ajunge să se cunoască. Nici în lume nu putem lua deciziile cele mai bune până nu ajungem să ne cunoaștem. Când nu te cunoști pe tine însuți nu știi ce-i trebuie sufletului tău, ce este potrivit pentru tine. Cunoașterea nu vine privindu-te în oglindă, ci privind în adâncurile sufletului tău, iar acest lucru nu se poate face decât prin rugăciune.

Cu toții suntem chemați la o viață sfântă

Viața monahală este cu adevărat eroică, dar acest eroism nu izvorăște din puterea omului, ci din chemarea lui Dumnezeu, din harul Duhului Sfânt, Care face ca renunțările să devină bucurii.

Nu suntem chemați toți la viața monahală, dar cu toții suntem chemați la o viață sfântă, la iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

Avem exemple minunate de tineri care au trăit în mijlocul unei lumi ostile, dar care au rămas statornici prin alegerile lor, prin rugăciune, curaj și credință: Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Mucenic Dimitrie, Sfânta Varvara, Sfinții Trei Tineri din Babilon, Sfânta Ecaterina, Sfântul Ioan Valahul etc.

Alegerile bune nu sunt doar un rezultat al înțelepciunii noastre, ci sunt mai ales rod al conlucrării dintre libertatea omului și harul dumnezeiesc. Aflarea unui duhovnic, rugăciunea, spovedania și împărtășania ne luminează să alegem ceea ce este împlinitor pentru sufletele noastre.