„Hristos, prietenul nostru în suferinţă“, un florilegiu patristic

Prezentare de carte

„Hristos, prietenul nostru în suferinţă“, un florilegiu patristic

    • „Hristos, prietenul nostru în suferinţă“, un florilegiu patristic
      „Hristos, prietenul nostru în suferinţă“, un florilegiu patristic

      „Hristos, prietenul nostru în suferinţă“, un florilegiu patristic

La Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a apărut lucrarea „Hristos, prietenul nostru în suferinţă. Florilegiu patristic“ alcătuită de pr. dr. Liviu Petcu, în care creştinul este chemat să păstreze neschimbată frumuseţea chipului sădit de Dumnezeu în el, să devină mai încercat, mai experimentat şi mai puternic pentru unul dintre cele mai grele examene ale acestei vieţi, şi anume lupta cu bolile şi feluritele încercări, mai răbdător în suferinţă, înţelegând taina şi rostul ei, dovedindu-se a fi şi un împlinitor al cuvintelor dumnezeieşti şi nu doar un auditor, grăitor sau ctitor al acestora.

În parcurgerea volumului apărut cu ocazia „Anului omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor“, observăm că sfinţii lansează nenumărate îndemnuri la a răbda suferinţa, mulţumind lui Dumnezeu, căci ea ajunge pricină şi temei de cununi în ceruri. Îi avertizează, de asemenea, pe cei aflaţi în boli şi felurite necazuri să nu deznădăjduiască, să nu cârtească împotriva Creatorului şi să nu învinuiască purtarea Sa de grijă, căci făcând astfel, aceste atitudini greşite le sunt spre cădere. Celor în putere şi sănătoşi, le adresează calda invitaţie de a cerceta pe cei bolnavi, pe cei suferinzi, căci după modul cum a împlinit cineva porunca dragostei de aproapele va fi şi judecat la judecata cea înfricoşătoare de la sfârşitul veacurilor.

Sfaturile sau zicerile Sfinţilor Părinţi, care constituie de fapt o terapie spirituală, răspund multor întrebări, nedumeriri şi probleme duhovniceşti. Lecturându-le, realizăm că dragostea cuvioşilor era atât de mare încât avea aplecare şi înţelegere pentru fiecare om, iar anduranţa lor în suferinţă, încercare sau necaz le era sprijinită şi întărită de Hristos, de credinţa în El şi de gândul la bunătăţile veşnice ale împărăţiei Lui. Scopul scrierilor patristice a fost să facă din inima fiecărui creştin un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu şi de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu şi sfânta meditaţie a cuvintelor Duhului. Textele ne lansează şi o invitaţie la introspecţie, la meditaţie profundă şi constantă, sprijinită pe conţinutul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii şi pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilităţii, coruptabilităţii, nestatorniciei şi efemerităţii lumii acesteia. Acesta este pentru om începutul căii de a-şi îndrepta din ce în ce mai mult atenţia către suflet şi către ceea ce ar trebui să primeze în viaţă lui, căci adesea, în goana după lucruri urgente, omul uită, de fapt, de cele fundamentale şi cu adevărat folositoare ale vieţii lui, iar grijile lumeşti exterioare devin apăsătoare şi înrobitoare şi-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditaţiei, lecturii.

Tentaţiile de tot felul, bolile, suferinţele şi necazurile ce se abat asupra omului în această viaţă efemeră nu îl fac să fie slab sufleteşte, ci îl arată cum este de fapt şi îl pot întări dacă acesta nu se descurajează, ci se îmbărbătează în răbdare, rugăciune şi mulţumire adusă lui Dumnezeu. Însă în această luptă nevăzută şi în acest război pe plan duhovnicesc omul nu rămâne singur, ci este ajutat de Dumnezeu cel iubitor, Care este „mai iubitor decât un tată, cu mai multă grijă decât o mamă, un Stăpân care te iubeşte mai cu foc decât se iubesc mirele şi mireasa; un Stăpân care socoteşte propria Lui odihnă mântuirea ta, Se bucură mai mult decât te bucuri tu când scapi din primejdie de moarte“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Hristos rămâne de-a pururi Veşnicul îndrăgostit: „mai iubitor decât orice prieten, mai drept decât orice stăpân, mai mângâietor decât orice tată, mai întru noi decât orice mădular al nostru, mai de trebuinţă nouă decât chiar inima noastră“ (Sf. Nicolae Cabasila). Datoria noastră constă în a-I răspunde şi Lui cu iubirea noastră şi a răspunde tuturor oamenilor cu puterea iubirii ce ne-o dă El.

Acest volum reuneşte atitudini spirituale de mare diversitate, autorii trăind şi scriindu-şi operele în diferite secole din decursul primelor două milenii, însă sfaturile şi convingerile lor sunt convergente, căci sunt pătrunse şi inspirate de acelaşi Duh Sfânt, şi pot constitui un adevărat ghid pentru urcuşul duhovnicesc al omului spre desăvârşire.

Vă invităm să lecturaţi această carte şi nutrim nădejdea că acest florilegiu tematic va fi util tuturor celor iubitori de înţelepciune şi trăire creştină genuină, dornici de a cunoaşte logica credinţei noastre, căci el a fost alcătuit pentru a aduce o mai bună înţelegere şi cunoaştere a tainei suferinţei, precum şi pentru a oferi un sprijin şi mângâiere sufletească în necazuri, putându-se constitui într-o adevărată călăuză patristică pentru viaţă, căci prezintă o lecţie rar întâlnită de răbdare, de depăşire a suferinţei şi de valorizare a ei.