Iaşi, oraşul Sfintei Parascheva (2008)
Nimeni nu contestă amprenta pe care a lăsat-o şi o lasă Iaşul în istoria şi cultura României. Când spui Iaşi, lumea se gândeşte întâi şi-ntâi la Eminescu, Creangă, domnitorul Cuza, Kogălniceanu sau Vasile Alecsandri. Toţi şcolarii ştiu că teiul lui Eminescu nu e altundeva decât în Parcul Copou, că Alecsandru Ioan Cuza a locuit într-o casă frumoasă de pe strada Lăpuşneanu, că Ion Creangă împuşca ciori în curtea mănăstirii Golia, ori că la Iaşi s-a înfiinţat prima universitate din ţară şi că a avut loc primul spectacol de teatru în limba română.
La prima vedere pare simplu să găseşti determinanta unui oraş care tocmai îşi sărbătoreşte cu mândrie 600 de ani de la atestarea documentară: Iaşul este oraşul care a trimis României câteva dintre marile ei personalităţi, oraşul care - cândva - dădea cu adevărat tonul în cultura română, este oraşul-inspiraţie al neamului românesc.
ŞI totuşi, mai este ceva, mai profund, care se întâmplă la Iaşi, în fiecare octombrie, ceva care face să se adune în fosta capitală a Moldovei, cu discreţia pe care ţi-o dă credinţa, de ani de zile, sute de mii de români din toate colţurile ţării: sărbătoarea hramului Sfintei Cuvioase Parascheva.
În fiecare toamnă, oraşul capătă, indiferent de vremea de afară, o lumină şi o căldură aparte. Străzile se umplu de credincioşi îmbrăcaţi simplu, cu faţa curată şi plină de speranţă, care coboară din trenuri şi vin direct la rândul care-i conduce la racla cu moaştele Sfintei. Se aşează răbdători şi aşteaptă cu smerenie 10-20 de ore pentru a se închina la Sfântă. Nu-i interesează politicienii, căciulile şi hainele de piele oferite spre vânzare la tarabele din oraş, înşirate peste tot, nu-i atinge agitaţia din jur. În jurul Mitropoliei se ascultă în linişte slujba, e pace, bat clopotele şi miroase a busuioc.
Sărbătoarea a luat amploare în ultimii 12 ani de când, la iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la hramul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi sunt aduse moaşte de sfinţi spre închinare. În anul 1996 au venit la Iaşi moaştele Sfântul Andrei, Apostolul Românilor, în anul 2000 au fost aduse moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în 2001 a fost adus Brâul Maicii Domnului, în 2003 hramul a fost binecuvântat de aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de mir, în 2004, la hramul Cuvioasei a fost adus un fragment din Sfânta Cruce, în anul 2005, credincioşii au avut bucuria de primi spre închinare şi cinstire moaştele Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, în anul 2006, pelerinii s-au putut ruga la moaştele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, iar anul trecut s-au bucurat de aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur.
Se spune că de câţiva ani numărul pelerinilor atraşi de hramul Cuvioasei Parascheva trece de un milion, iar faima impresionantului pelerinaj de la Catedrala mitropolitană din Iaşi, printre cele mai mari din lume, a trecut hotarele ţării.
De-a lungul vremii, edilii Iaşului, văzând miile de credincioşi care schimbau, în octombrie, faţa urbei s-au gândit să profite de amploarea sărbătorii şi să transforme pelerinii în turişti, organizând sărbători ale oraşului, binevenite de altfel. În urmă cu 70 de ani, edilii Iaşului au organizat impresionante expoziţii de prezentare a rezultatelor industriei care tocmai începea să ia avânt. A devenit o tradiţie ca, paralel cu hramul Cuvioasei, să se desfăşoare la Iaşi şi “Sărbătorile Iaşului”, cu târguri, expoziţii, muzee deschise non-stop, concerte, concursuri, miros de vin proaspăt, fum de mititei, vată de zahăr, muzică populară, blănuri şi cojoace, aglomeraţie în trafic.
Dar în toată nebunia din jur, pelerinii îşi văd de-ale lor. Pentru ei nu contează frigul, tarabele cu nimicuri şi gălăgia care-i înconjoară. Ei vor doar să se închine şi să se roage la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, "cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare”. De 350 de ani, Cuvioasa ocroteşte şi ajută Moldova şi oraşul acesta binecuvântat. Atunci, ce e mai simplu decât să defineşti “brandul” oraşului Iaşi? Iată, Iaşul este oraşul Sfintei Parascheva şi al pelerinilor. (Cristina LECA)
