Icoana este ca o carte vie în care citim ceea ce ni se înfățișează.

În carte citim ce și cum s-a petrecut. Icoana însă pe toate acestea le înfățișează nu numai ochilor duhovnicești, ci și celor trupești și le înfățișează în chip viu, astfel ajungând la inima celui ce le privește. Căci nu îi este cu putință omului care privește la chipul patimilor lui Hristos să nu fie mișcat și să nu se cutremure, să nu simtă în inimă frică, sau mângâiere, sau străpungere, sau căință pentru păcate, și mai cu seamă atunci când privește cu luare aminte și cu evlavie.

(Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița 2008, p.385)