Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Dalmat”

Exact în acea noapte, tătarului Tiumen Ilegei i s-a arătat Maica Domnului. Aceasta era Împărăteasă, în veșminte roșii, cu coroană și cu sabie de foc în mâna.

La începutul secolului al XVII-lea (1646), singur, retras în peștera din ținutul Shandrinsk, provincia Perm – aflat în stăpânirea unui tătar, călugărul Dalmatus dorea să ridice o mănăstire. Avea o singură bogăție: Icoana Adormirii Maicii Domnului, care fusese în mănăstirea Neviansk. Și avea multă smerenie, din preaplinul căreia fugise în singurătate, să nu fie numit egumen.

Fusese un om bogat, nobil, cu soție și copii, dar lăsase totul pentru numele Domnului. Așa că nu se îngrijora. Luase cu sine Icoana Adormirii Maicii Domnului, când plecase de la Neviansk.

Numai că, stăpânului tătar i s-a adus la cunoștință că un călugăr nesăbuit s-a stabilit pe terenul sau, cu gânduri de a construi Lăcaș Domnului. Înfuriat, el și-a adunat rudele și slugile și a încercat să-l alunge, iar „bunurilor” acestuia să le dea foc. Însă peste noapte a trebuit să poposească în fata peșterii lui Dalmatus, peste râul Iseta, urmând să-l atace în zori. Și s-a întâmplat cu totul altfel decât plănuise.

Exact în acea noapte, tătarului Tiumen Ilegei i s-a arătat Maica Domnului.

Aceasta era Împărăteasă, în veșminte roșii, cu coroană și cu sabie de foc în mâna. Vorbindu-i pe limba lui, Stăpâna îngerilor i-a zis: „Să nu îndrăznești să-l atingi pe Dalmatus sau să oprești ridicarea mănăstirii! Îi vei dona pământul și-l vei ajuta pe acest om sfințit!”.

La început înspăimântat, apoi devenit blajin, Tiumen și-a trezit dimineața suita și, în loc să îl fugărească pe Dalmatus, le-a poruncit celor ce îl însoțeau să îi ducă daruri. Terenul i-a fost încredințat celui credincios în 1644, iar în 1646 biserica din lemn a mănăstirii Dalmatov și chiliile erau deja funcționale.

Au venit și perioade mai grele pentru mănăstire, ea fiind atacată și arsă de alți invadatori, după puțin timp. Doar bătrânul Dalmatus și Icoana au mai scăpat. A reconstruit cele distruse, dar în 1664, principele siberian Devlet-Girei a jefuit-o și ars-o de tot. Și de această dată, Icoană a fost salvată. A rămas doar un semn pe spatele acesteia, acolo unde fusese atinsă de un musulman, ca o arsură. Alți oameni credincioși au refăcut-o, mai întâi din lemn, apoi din piatră. Icoana „Dalmat” a Adormirii Maicii Domnului a fost păstrată permanent în mănăstire.

În prezent, Mănăstirea Dalmatov este cea mai cunoscută din Siberia și mulți pelerini vin special să se închine Icoanei minunate, care nu a ars.

Icoana Dalmat este cinstită, potrivit Sinaxarelor ortodoxe ruse, la 15 februarie – împreună cu Sfântul Dalmatus, călugărul cel smerit.

Ultimele din categorie