Icoana și Moaştele Sfintei Împărătese Elena din Anassis, la Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
Anul acesta, la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor va fi adusă la București din Mitropolia de Corint din Grecia icoana Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei, de o delegaţie a Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Dionisie, Mitropolitul Corintului.
Sfintele Moaşte ale Sfintei întocmai cu Apostolii Elena din Anassis, precum şi două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci sunt păstrate din anul 1987 în biserica Sfântului Nicolae – Aidonion, din cadrul Sfintei Mitropolii de Corint, Sikion, Zemeno, Tarsos şi Polifengos. Au fost duse acolo de către Părintele Iconom Dimitrie Zousia şi dăruite odată cu asumarea îndatoririlor sale de preot slujitor la această parohie, în data de 11 februarie 1987. Sfintele Moaşte, precum şi cele două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, au fost primite de către părintele Dimitrie în ziua hirotoniei sale de la înaintaşul său, vrednicul de pomenire părintele Spiridon Filipopoulou, preot slujitor la Parohia Sfânta Treime – Gimnou vreme de 45 de ani, trecut la Domnul în anul 1952. Au fost păstrate de către părintele Spiridon, ca o moştenire sfânta pe care el o deţinea, într-o raclă de mici dimensiuni, alături de moaştele altor Sfinţi, primite de către acesta de la ieromonahii Nathanail şi Arsenie, vieţuitori ai mănăstirii „Maica Domnului Faneromeni” – Argolidos.
Astăzi, sfintele moaşte sunt păstrate în Biserica „Sfântul Nicolae” – Aidonion fiind aduse spre închinare în fiecare an cu ocazia hramului bisericii „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” Aidonon, în data de 21 mai, ziua prăznuirii sfinţilor.
Acestea constituie izvor de sfinţenie şi binecuvântare tuturor pelerinilor care cu credinţă se închină sfintelor moaşte.
Viaţa Sfintei Împărătese Elena
Sfânta Elena s-a născut, cel mai probabil, în Drepanum (numit după aceea Helenopolis) din Golful Nicomidia şi se presupune că era fiica unui hangiu. O legendă ulterioară, menţionată de Geoffrey of Monmouth, pretinde că era fiica regelui britan Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britani şi Roma. Monmouth precizează apoi că ea a fost prezentată ca o regină deoarece nu avea fraţi care să moştenească tronul Britaniei. Constantius Chlorus a divorţat de ea (cca. în anul 292) pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman şi ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.
Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta Împărăteasă a fost o creştină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult dintre care menţionăm: Biserica „Învierii Domnului” zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, (precum şi alte 18 lăcaşuri de cult). De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim unde aflat, cu osteneală şi rugăciune, crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de Episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a trecut la cele veşnice la Roma, în anul 327.
(Sursa: basilica.ro)
