Delegația care a adus Sfânta Lumină de la Aeroportul Internațional Otopeni a sosit la Catedrala Patriarhală la ora 19:40 și a fost întâmpinată pe soleea catedralei de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

În continuare, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a purtat candela cu Sfânta Lumină în Catedrala Patriarhală, în timp ce membrii Grupului psaltic „Tronos”, conduși de lampadarul Gabriel Rădășanu, au intonat cântarea „Lumină lină…”, înălțându-se apoi rugăciuni pentru ocrotirea poporului român. Episcopul-vicar patriarhal a oferit apoi Întâistătătorului Bisericii noastre Sfânta Lumină.

La finalul rânduielii speciale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt în care a subliniat că Sfânta Lumină, primită de la Ierusalim, este un dar al iubirii lui Hristos Cel Înviat pentru întreaga lume, o lumină a bucuriei și a păcii care ne amintește că adevărata destinație a vieții omului nu este mormântul, ci Împărăția Cerurilor.

„Ca în fiecare an, începând cu anul 2009, și anul acesta primim cu mare bucurie și cu recunoștință Sfânta Lumină de la Sfântul Mormânt al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos din Ierusalim. Această Lumină Sfântă este un dar al Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Înviat din morți. Pentru cei care se duc la Ierusalim și așteaptă venirea și primirea acestei Lumini, care, în același timp, este o expresie a iubirii lui Hristos față de cei care cred în El și Îl iubesc pe El. De asemenea, această Lumină este o binecuvântare pentru toate popoarele la care ajunge această Lumină, prin intermediul avioanelor, și se distribuie în noaptea de Paști ca semn de binecuvântare a Domnului Iisus Hristos, Cel Înviat din morți, Care a spus despre Sine că este «Lumina Lumii» și Care luminează pe tot omul ce vine în lume. Această Lumină Sfântă, ca dar de la Hristos Cel Înviat din morți și ca binecuvântare pentru popoarele care o primesc, a fost văzută de-a lungul secolelor. Astăzi, la ora la care s-a transmis la televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române evenimentul venirii și primirii Luminii Sfinte la Ierusalim, au fost menționate în studio o mulțime de mărturii din secole diferite, din secolele 7, 8, 9, 10 și mai târziu, despre venirea Luminii, nu numai din partea unor creștini, ci și din partea unor musulmani care au fost, pentru o vreme, stăpânii Țării Sfinte. Din vremea lor până astăzi, cei care păzesc Sfântul Mormânt sunt două familii de musulmani, iar aceștia, de-a lungul timpului, au dat mărturii despre venirea Luminii și despre faptul că această Lumină Sfântă, în primele momente, nu arde. Este o lumină lină, o lumină blândă, o lumină care aduce bucurie. Această binecuvântare a fost pentru noi o bucurie în plus a sărbătorii. Atunci când nu s-a adus Lumina de la Ierusalim, lumina pe care preotul o lua de pe masa Sfântului Altar, care simbolizează Mormântul Domnului din care El a înviat, în fiecare biserică ortodoxă este aceeași Lumină, Lumina lui Hristos, pentru că fiecare biserică ortodoxă din lume, odată cu sfințirea ei, devine o icoană a Ierusalimului cel nou sau a Ierusalimului din ceruri. De aceea, într-un tropar de la sfârșitul slujbei de sfințire a unei biserici noi ortodoxe, se cântă: «Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime». Această cântare se cântă și în noaptea Învierii, dar este o diferență, pentru că după «Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a strălucit», la Paști se spune: „Iar tu, Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău”. Într-un tropar care se cântă la sfințirea unei biserici se spune: «Această casă, această biserică Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a luminat-o, a înnoit-o și a sfințit sufletele noastre». Deci biserica ortodoxă, pictată și sfințită, este icoana Ierusalimului ceresc, despre care vorbește Cartea Apocalipsei, în capitolul douăzeci și unu. Acest Ierusalim nou este numit în Cartea Apocalipsei «sălășluirea lui Dumnezeu cu oamenii». În Biblia de la București din anul 1688 s-a spus «chivotul lui Dumnezeu cu oamenii», iar în latină este «Tabernaculum Dei cum hominibus». Această sălășluire a lui Dumnezeu împreună cu oamenii este noul Ierusalim sau Ierusalimul ceresc. Se spune în Cartea Apocalipsei că acolo «nu va mai fi nici soare, nici lună, căci Domnul va lumina cetatea tot timpul; nu va mai fi noapte, moartea nu va mai fi și lacrimile nu vor mai fi. Domnul va lumina cetatea cu slava Sa». Deci această lumină pe care noi o primim de la Ierusalimul pământesc este simbol al luminii din Ierusalimul ceresc, în care se află Hristos cel răstignit, îngropat, înviat din morți și înălțat întru slavă la ceruri. Lumina pe care Hristos ne-o trimite din Ierusalimul Ceresc, ca lumină pentru viața noastră, ca să știm care este ultima destinație a vieții noastre, nu este mormântul, ci lumina Împărăției Cerurilor.”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Preafericirea Sa a mulțumit delegației care a adus Sfânta Lumină de la Ierusalim, precum și celor care au facilitat transportul acesteia de la Tel Aviv la București, amintind totodată că Lumina Sfântă ajunge în toate colțurile țării, fiind împărtășită tuturor credincioșilor în noaptea Învierii Domnului.