A urmat Teologia la Sibiu şi apoi Facultatea de Teologie şi Litere la Budapesta, unde va obţine titlul de doctor, cu prima teză dedicată marelui poet Mihai Eminescu. După mai multe funcţii deţinute la Sibiu, după ce a fost călugărit, în anul 1909 a fost ridicat la demnitatea de episcop al Caransebeşului, unde va păstori până în 1918. A avut un rol esenţial la înfăptuirea României Mari, motiv pentru care a fost găsit vrednic de a fi ridicat la rangul de Mitropolit Primat, din 1919 până în 1925, când a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind astfel primul Patriarh al Bisericii noastre.
Primul Patriarh al României s-a remarcat printr-o amplă activitate pastoral-misionara şi printr-o grijă deosebită pentru păstrarea tradiţiilor româneşti. A înfiinţat un seminar, care i-a purtat numele, la Argeş, a avut iniţiativa de a se organiza un sinod panortodox, care, din păcate, nu s-a putut ţine în vremea sa, a avut un rol esenţial la menţinerea scaunului Patriarhiei Ecumenice la Constantinopol, deoarece autorităţile turce voiau să îl scoată din Turcia, a avut mai multe iniţiative, în parte fiind concretizate, anume: înfiinţarea reşedinţei patriarhale din Bucureşti, înfiinţarea Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, trimiterea la studii a mai multor tineri. În timpul lui a apărut prima Biblie sinodală. A deţinut şi un rol politic însemnat, în perioada 1927 - 1930, când a făcut parte din regenţa regală, şi în perioada 1938 - 1939, când a fost prim ministru al României.

sursa: reintregirea.ro