Preacurata Fecioară i-a zis: „Omule, ducându-te la biserică, să spui Preoţilor şi oamenilor să nu pună crucea de fier, pe care vor s-o pună pe biserica mea, ci să pună o cruce de lemn; pentru că aşa am voit eu”. Când unul dintre acei lucrători, după porunca preoţilor, a luat crucea de fier şi s-a suit cu ea pe biserică şi a început să o aşeze, deodată s-a pornit un vânt tare cu vifor mare, iar pe omul cu crucea de fier, apucându-l cineva nevăzut, ca şi cu mâinile, l-a pus pe pământ nevătămat, ca şi cum s-ar fi coborât singur cu picioarele lui.
