Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

Icoane

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

Icoană „Învierea Domnului“, realizată în atelierul de pictură „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca“ – Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi“, Iași Învățătura despre învierea Domnului nostru Iisus Hristos se află în centrul credinței creștine: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră... Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură a învierii celor adormiți“, spune apostolul Pavel (I Corinteni 15, 17, 20). Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a întrupat pentru noi și a noastră mântuire, a suferit, a fost dat la moarte și a treia zi a înviat din morți. Dar învățătura ortodoxă despre învierea Domnului nu este separată de întreaga lucrare de răscumpărare, de ridicare a omului din îndepărtarea sa de Dumnezeu. Astfel, ea nu trebuie separată nici de răstignirea și moartea Sa pe cruce. Slava învierii este astfel ascunsă în taina Crucii. Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este și rămâne taină, oricât am vorbi noi despre Învierea Domnului Hristos nu putem ajunge la înțelegere deplină. Știți, poate știți mai bine zis, că este o alcătuire între catavasiile Crucii în care Învierea este prezentată expres „cea mai presus de lume Înviere a lui Hristos Dumnezeu“, adică ceva care e mai presus de ceea ce putem noi înțelege cu puterile firii și de fapt e mai presus de ceea ce putem înțelege noi deplin. În orice caz nu ajungem niciodată să înțelegem Învierea Mântuitorului, pentru că este mai presus de fire. Deci în ce a constat Învierea Mântuitorului Hristos? A constat în învierea trupului, în unirea lui cu sufletul, deci sufletul la Învierea Domnului Hristos s-a unit cu trupul Domnului Hristos și prin putere dumnezeiască a înviat din morți. Despre acest lucru e scris în Sfintele Evanghelii, în cele patru Evanghelii. Fiecare Evanghelist prezintă Învierea Domnului Hristos ca realitate, nu o explică, nici nu face aprecieri asupra Învierii, ci fiecare Evanghelist prezintă Învierea ca o realitate, ca ceva care s-a întâmplat. (Arhimandritul Teofil Părăian, „Taina Învierii“, în volumul „Gânduri bune pentru gânduri bune“)  
Citește despre: