„Zilele Sfântului Nectarie”, eveniment organizat de Biserica „Sfântul Nectarie” din cartierul ieșean Alexandru cel Bun pentru a marca șapte ani de la aducerea în această biserică a unei părticele din moaștele sfântului taumaturg, a continuat duminică, 27 noiembrie 2013, cu ce-a de-a doua conferință, intitulată „Părintele Dumitru Stăniloae şi renaşterea duhovnicească a României în secolul al XX-lea”. Invitatul serii de dialog a fost arhim. Hrisostom Rădășanu, consilierul educațional al Arhiepiscopiei Iașilor, iar moderator, părintele Petrică Lehaci, parohul bisericii ieșene. Din publicul numeros prezent la eveniment au făcut parte și câțiva părinți profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, alături de pr. Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iași 1.

După cuvântul de deschidere, în care părintele paroh Petrică Lehaci a prezentat invitatul și tema propusă, a urmat expunerea părintelui consilier Hrisostom Rădășanu, care a  subliniat în debutul cuvântului său că nu este de ajuns doar să apreciem marile personalități ale neamului nostru: „ În cazul personalităților marcante, avem obiceiul să le declarăm mari, să le punem pe un piedestal, să mergem pe lângă ele, admirativ de cele mai multe ori, fără să reușim însă să intrăm în contact cu mesajul pe care ele l-au transmis lumii și Bisericii. De aceea, doresc ca această întâlnire să fie pentru cei prezenți și nu numai, un moment care să stârnească dorința de aprofundare a ceea ce a făcut Părintele Dumitru Stăniloae, a lucrurilor în care el a crezut și pe care ni le-a lăsat ca moștenire”.

Întâlnirea Părintelui Dumitru Stăniloae cu Dumnezeul cel Viu

În continuare, intrând în subiectul propriu-zis al conferinței, invitatul a vorbit despre cum L-a descoperit Părintele Dumitru Stăniloae pe Dumnezeu și despre cum L-a împărtășit și celorlalți, prin operele sale: „Deși format într-o perioadă în care strălucea cu putere lumina deschiderii față de valorile neamului și față de valorile universale, o perioadă în care universitățile din România, viața culturală și spirituală reprezentau cu adevărat un punct referință pentru societate, Părintele Dumitru Stăniloae a dorit să depășească aceste valori, pregătindu-se pentru o întâlnire pe care doar o intuia, una care l-a ajutat să descopere mai apoi în toate lucrurile, prezența minunată a Mântuitorului Iisus Hristos. Înainte de a ne întâlni noi cu părintele Dumitru Stăniloae, vă asigur că el s-a întâlnit cu Iisus Hristos,  și a dorit să facă acest lucru într-un mod autentic. Nu vă ascund faptul că, deși celebre și cunoscute, facultățile de Teologie din acea vreme se mulțumeau la a transmite câteva informații despre Dumnezeu, cu care tinerii studenți nu prea aveau ce să facă. Acele informații puteau fi aflate și din alte surse, dar adevărata provocare a intrării la o facultate de Teologie ar fi trebuit să fie vederea lui Dumnezeu față către față. Tânărul Dumitru Stăniloae, dorind să-L afle pe Dumnezeu, s-a dus la Facultatea de Teologie de la Cernăuți, însă nu L-a decoperit  pe El acolo. A descoperit numai o știință seacă, una care nu spunea mai nimic, și de aceea a renunțat, mergând la Facultatea de Litere. Un an mai târziu după acest moment, Stăniloae s-a întâlnit cu marele său binefăcător, Mitropolitul Nicolae Bălan, care l-a întrebat despre bursa pe care i-a dăruit-o pentru a studia la Facultatea de Teologie. Răspunsul a fost unul categoric: «Înaltpreasfinția Voastră, nu am reușit să-L găsesc pe Dumnezeu acolo, și de aceea am fugit». Numai din acest episod putem observa cât de doritor era acest om de o întâlnire vie și autentică cu Domnul. La insistențele mitropolitului său, Dumitru Stăniloae se va întoarce ulterior la Facultatea de Teologie de la Cernăuți, va profita de câteva burse doctorale pentru a merge în străinătate, de unde se va întoarce cu microfilmele unor opere nepublicate până atunci în România, cele ale Sfântului Grigore Palama, în care tânărul teolog îl va descoperi nu pe dumnezeul retras, serios, abscons al filosofilor și al teologiei de catedră, ci pe Dumnezeul cel Viu, Cel apropiat, cu care poți să vorbești și să interacționezi, Cel care-L poți vedea. Această întâlnire cu Sfântul Grigorie Palama l-a făcut pe Dumitru Stăniloae să-L iubească și mai mult pe Dumnezeul pe care Îl căuta. Întreaga lui viață și operă după aceea a fost tocmai  această căutare și această găsire concomitentă, paradoxală, a Dumnezeului-Iubire”.  

„Scoate-ne de aici, Doamne, nu mai vrem să rămânem aici”

Conferința a continuat cu prezentarea datelor biografice a Părintelui Dumitru Stăniloae, cu prezentarea personalității sale, a operelor sale de o înaltă ținută academică, și a mărturiilor despre el din perioada cât a stat în detenție. „Prin viața și opera sa, Părintele Dumitru Stăniloae a fost unul din cei care au pus umărul într-un mod cât se poate de consistent, de real și de autentic, la dărâmarea a ceea ce însemna mentalitate și structură comunistă în secolul XX românesc”, a remarcat arhim. Hrisostom Rădășanu.

 La final, părintele consilier a rostit emoționantele cuvinte-rugăciune  pe care marele teolog și părinte le-a spus pe patul morții, cuvinte de o rară și tulburătoare reflecție teologică, pe care le redăm în rândurile ce urmează.

 “… Să ieşim de aici… Scoate-ne de aici, Doamne, nu mai vrem să rămânem aici… Doamne, scoate-ne de aici…Vorbim despre Tine, Doamne… Vorbim pentru Tine, Doamne… Plini de har şi de adevăr ne sculăm din somn, nu mai suntem în somn…Maica Domnului, să ieşim de aici… Hai să ne sculăm… Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici… Nu mai vrem să rămânem în somn… Până când să rămânem?… Nu mai vrem să rămânem aici… Plini de har şi de adevăr… Vai, vai, vai… Vrem să ne sculăm… Plini de har… Avem şi noi haine… Avem haine… Doamne… Plini de har şi de adevăr… Plini de har şi de voinţa de a vorbi şi de cuvântul adevărului…

Vorbim despre Tine, Doamne… Cu voinţă… Plini de har şi de adevăr… Hai… Hai… Hai!… Plini de har şi de adevăr… Hai… hai… hai… Hai să ne trezim … Hai să ne sculăm… Hai să vorbim… Haide, Doamne… Hai… Hai… Hai… Hai să vorbim… “.