Potrivit rânduielii liturgice, ierarhul a așezat mai întâi părticele de sfinte moaște în piciorul Sfintei Mese. După acest moment, au urmat spălarea și ungerea mesei Sfântului Altar cu apă sfințită și cu Sfântul și Marele Mir, iar icoanele Sfinților Evangheliști au fost așezate în cele patru colțuri. Slujba a continuat cu înveșmântarea Sfintei Mese, care a fost împodobită și cu celelalte obiecte sfințite, precum antimisul, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, chivotul și sfeșnice cu lumânări.

Locaşul de cult datează din anul 1649 și este ctitoria voievodului Matei Basarab al Ţării Româneşti (1632-1654), fiind zidită pe locul altei biserici mai vechi (probabil, din timpul domnitorului Radu cel Mare). Pictura bisericii – realizată în tehnica frescă, stil neoclasic, pe vremea marelui episcop Chesarie Căpăţână (1825-1846), restaurată şi ea în mai multe rânduri – este opera pitarului Nicolae Teodorescu, ajutat de nepotul său dinspre soră, marele pictor Gheorghe Tattarescu.

Cele mai importante lucrări la acest sfânt locaş s-au efectuat în vremea arhiepiscopului Epifanie şi au constat în consolidarea structurii superioare a podului – după soluţia tehnică dată de ing. prof. Alexandru Cişmigiu din Bucureşti – înlocuirea acoperişului, restaurarea picturii, înlocuirea pardoselii cu marmură şi dotarea cu mobilier nou. Așezarea pardoselii a micșorat Sfânta Masă, care a fost readusă la înălțimea corespunzătoare, astfel încât se impunea resfințirea acesteia.

Sursa: arhiepiscopiabzvn.ro