În fiecare an, sute de credincioși din zona Neamțului participă la acest praznic împărătesc, rugându-se dimpreună cu obștea monahală de la Icoana Nouă. Alături de ierarh au mai slujit părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, părintele profesor Ion Vicovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, părintele egumen Calinic Proca, precum și un numeros sobor de preoți și diaconi.

Părintele profesor Ion Vicovan a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură despre însemnătatea sărbătorii de astăzi: 

Este necesară ieșirea noastră din lume și urcarea pe munte. Și în sens material, propriu, ca acum, am venit din orașe, din sate, la munte, unde ne întâlnim cu Domnul, unde lăsăm pentru câteva clipe gândurile, grijile și toate cele care se întâmplă în lume, pentru a ne înălța sufletește, pentru a ne odihni și trupește în întâlnirea cu Domnul. Dar are și înțeles duhovnicesc: de înălțare, de urcare, de ascensiune. Acolo s-au arătat vorbind Moise și Ilie, personalități de seamă ale Vechiului Testament, pomenite și în Noul Testament, și chiar trecute în calendar. De ce acești doi drepți? Pentru că ne amintim în Sfânta Evanghelie după Matei, Mântuitorul, fiind în părțile Cezareei lui Filip, îi întreabă „Cine zic oamenii că sunt Eu?”. „Unii zic că ești Ilie, alții Moise”. Atunci, s-a arătat împreună cu cei doi (pe Muntele Tabor n.r.), Moise și Ilie, pentru a arăta că El este cel care i-a trimis pe drepți în numele Său.

În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit a îndemnat pe credincioși să trăiască credința creștină și să o împărtășească și celorlalți, iar pe cei plecați peste hotare, să revină în țară: 

Slava Dumnezeirii Sale și-a descoperit-o pe Muntele Taborului. Până acolo, Mântuitorul a trăit smerit, printre oameni, cei mai mulți nu știau. Vedeau că vorbește frumos, că face minuni, dar puțini bănuiau sau înțelegeau că este Dumnezeu însuși. Dumnezeu nu se impune, se lasă, se smerește și se lasă să fie descoperit de fiecare dintre noi. Și când îl descoperim, ne îndrăgostim de Dumnezeu, venim la biserică și ascultăm slujba cu multă dragoste, ne îndulcim de Sfânta Liturghie, de cântări, de rugăciune, de toată tradiția noastră și o încercăm să o împlinim cât mai mult în viața noastră, încercând să trăim după voia și cuvântul lui Dumnezeu.

Spre final, părintele stareț Benedict Sauciuc i-a mulțumit ierarhului pentru slujba arhierească și pentru binecuvântare, dar și pelerinilor care au participat la acest moment de bucurie duhovnicească. După ce au fost binecuvântați de ierarh, cei prezenți au participat la tradițională agapă de hram.

Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Nicodim, în anul 1946, părintele protosinghel Vasian Iosub, numit și egumen al schitului, a construit o nouă clădire cu un paraclis, având chilii și trapeză. Acest paraclis a primit hramul „Schimbarea la Față” și „Nașterea Maicii Domnului” și a fost sfințit în 6 mai 1951 de către arhiereul Pavel Șarpe. Ctitor al lucrărilor și cu osteneala celorlalti părinti, egumenul schitului a dorit ca ulterior să construiască și o biserică în acest loc, dar din cauza regimului communist, nu s-a putut construi lăcașul de rugăciune. Actuala biserică, având ca hram acest praznic minunat, a fost ridicat între anii 1994-2001 de către părintele protosinghel Andrei Pascaru.