La Vecernia de la priveghere, Sfintele Uși au fost deschise de la început, pentru a simboliza că, la creație, omului i-a fost rânduită viața fericită în Rai. La începutul Psalmului 103, ușile Sfântului Altar se închid. Acest moment simbolizează scurta perioadă a fericirii paradisiace.

În timpul ce la strană se face citirea psalmului, preotul iese din Sfântul Altar și rămâne în fața ușilor închise, care au drept semnificație înșelarea omului de către diavol și căderea lui în păcat, prin încălcarea voii lui Dumnezeu. Din pricina căderii sale, omenirea a fost lipsită de viața binecuvântată din Rai. Primii oameni au fost alungați, iar porțile Raiului li s-au închis. 

În acest context, preotul citește în taină rugăciunile luminilor (cele șapte rugăciuni ale Vecerniei) și reprezintă acum omenirea de dinainte de venirea Mântuitorului, implorând mila dumnezeiască, în fața porților zăvorâte ale cerului.